Dezamagita

Imi pare rau ca am lasat timpul sa treaca fara rost, am avut atatea planuri si totusi nu am facut decat un pas marunt. Am asteptat sa imi indeplinesc o bucurie, insa s-a lasat asteptata mai mult decat mi-am imaginat.
Nu vreau sa vars lacrimi, imi stapanesc furia intr-un mod greu de descris. Incerc sa fiu puternica si sa imi pastrez fortele pentru ziua de maine, trebuie sa recuperez timpul pierdut.
 Fac ce ma taie capul, nu mai am nevoie de parerea nimanui in cazul in care ma implic.
 Am zis ca este frumos sa intreb persoanele in cauza, insa atunci cand raspunsul lor intarzie sa apara, trebuie sa ma descurc singura.
Ma amuza un individ din preajma mea ... bunul simt nu imi permite sa arat cu degetul si sa ii spun numele. Am incercat sa il fac sa inteleaga ca lumea in care traieste el este aceeasi cu a celorlalti oameni si trebuie sa o imparta, dar, fost absent la lectia in care se explica de munca in colectiv si de sortare a lucrurilor cu adevarat folositoare in viata;
 Trebuie accept situatia, vorba lui bro "Rudele nu ni le alegem noi.".

Gata, pun punct. Nu vreau sa spun cuvinte pe care sa le regret mai tarziu.