Boala nu are rusine si deschide singura usa interioara a omului si se aseaza comod pe intreg organismul fara sa ii pese ca nimeni nu o doreste si nu ii face sederea placuta.
Si omul puternic are micile lui scapari si slabiciuni.
Imi pare nespus de rau ca esti bolnav. Ma doare sufletul cand iti aud vocea slabita si tremuranda. Tusea nu te lasa sa vorbesti, durerile sunt inexplicabile si consecvente.
Boala te-a doborat. Esti asemeni unui copil ce nu isi doreste, dar trebuie sa se ridice din pat intr-o stare cumplit de rea ... orele sunt obligatorii si nu ai cum sa lipsesti atata de mult timp pana te vindeci .
Vreau sa am grija de tine, sa te pun pe picioare si sa te stiu bine.
Iubirea mea nu ajuta in aceste clipe, nu este un remediu bun pentru sanatatea ta precara;
Te dadacesc de la distanta, iti pregatesc supe si mancare care stiu ca-ti place.
Hai sus pui pe urs!
Vreau sa te vad puternic, nu lasa starea aceasta sa mi te rapeasca.
Imi lipsesti enorm si te vreau inapoi.... nu imi place sa te impart cu acesti monstrii care au pus monopol pe tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: