Dai un deget...

... si ti se ia toata mana.
Sunt putine lucrurile care ma supara cu adevarat si ma fac sa imi las colturile zambetului sa cada intr-o tristete suparatoare. Nu tin mult ura in interiorul meu, insa ma deranjeaza cand oamenii nu stiu care le este locul si cat sa persiste intr-o gluma. Tac si inghit anumite cuvinte ce nu imi pica bine, insa cei ce ma cunosc cu adevarat pot vedea ca nu sunt in ape cunoscute si dulci.
Cand paharul se umple, nu rabufnesc ... ma duc la chiuveta si rastorn fiecare cuvant ce m-a deranjat. Am renuntat sa mai explic ce nu imi face placere sa aud, ce mi se pare deplasat si unde ar fi potrivit sa se puna stop. Cred ca este mai simplu sa dispar o perioada, sa las de la sine inteles ca am nevoie de liniste si de spatiu pentru mine. Daca oamenii ar vrea cu adevarat sa ma aiba in preajma ar intelege cand le spun cu vorba buna ca anumite lucruri nu sunt potrivite sa mi le spuna in mod repetat, caci risca sa ajunga dincolo de bariera permisiva, si sa cada in lumea deranjanta.
 Astazi sunt suparata si ma gandesc cum sa indrept situatia... poate maine o sa las de la mine," iert dar nu uit".
 Nu o sa raspund cu aceeasi moneda, insa o sa am mai multa grija la cei de langa mine.