Un cuvant frumos

la momentul potrivit!

Citeam mai devreme o arhiva a mesajelor din telefon.. am sute de sms-uri, insa cele mai dragi imi sunt cele de la EL. Zambesc cu sufletul cand realizez cat de mult am crescut impreuna, cum vorbeam, cum ne alintam si cum o facem acum.
EL este prietenul meu cel mai bun...in fata lui sufletul meu se deschide ca o floare. Stiu ca ma asculta si chiar daca nu imi spune nimic, imbratisarea pe care mi-o ofera ma face sa ma simt mult mai bine.
In trecutul meu au fost putine persoane dragi pe care le-am pierdut ... s-au scurs pagini cu cerneala. Prietenele mele aflate la distanta comunicau cu mine prin intermediul spatiului virtual. Dar cu toate astea parca ma vedeau cand eram trista ... insa cu timpul aceste persoane au ales alt drum in viata. Pentru mine a fost greu la inceput, acum ma simt indiferenta (suna dur, dar timpul e un pansament minunat).
Am descoperit prieteni cu care imi petrec zilele insorite, geroase, peisajele tomnatice, soarele de primavara...
Atunci cand constat ca am prieteni speciali imi vine sa ii imbratisez si sa le multumesc pentru asta. 
Imi place sa ii ascult cand au nevoie sa isi descarce sufletul, incerc sa ii ajut cand simt ca pot sa o fac si le vorbesc despre lucruri vesele si amuzante - stiu ca asta ii face sa uite de problemele lor.
Sunt o buna persoana care interpreteaza mesajele trimise de diversi oameni - le deslusesc intelesul destul de usor.

Exista o bariera cand vine vorba de a imi scutura praful si negativitatea din suflet...nu stiu daca este vina mea, a lor, sau poate ii pun pe ei pe primul plan si nu ma mai gandesc la suferinta mea si acasta este motivatia pentru care nu le dezvalui multe lucruri.