Astazi am luat orasul la pas in cautarea unui obiect neidentificat. Am intrat si iesit din magazine fara nici un rezultat multumitor. Pe langa aceasta cautare esuata, am profitat sa imi cumpar ultimele materiale necesare pentru creatia pe care o organizasem pana in cel mai mic detaliu in minte.
Astfel, am am reusit sa termin de facut bentita cu personalitate. Sper ca Razvan sa nu ma priveasca cu ochi straini cand o sa ies imbracata ca o copila, purtand urechiute de soricel si fundita cu buline. Adevarul e ca si pana acum atrageam atentia asupra noastra, insa acum o sa fie o adevarata rasucire de priviri dupa noi.
Sunt mai bine astazi, fiecare zi aduce schimbari si rasturnari de situatie, insa imi mai rasuna in minte intrebarea "De ce?" - poate o sa aflu raspunsul curand, poate mai tarziu....sau o sa ramana un mister.
Noapte buna!
joi, februarie 16, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: