duminică, februarie 26, 2012

Copilareli

De cand am ajuns la o varsta la care nu imi mai este frica de singuratatea casei, imi doresc sa am parte de cat mai multe momente in care sa fiu doar eu si linistea. Sa ma bucur de intreaga casa...sa ma simt libera. Sa ascult muzica la maxim si sa dansez in voie.
Dar, nu stiu de ce entuziasmul mi se pierde repede.
Nu sunt obisnuita sa nu vorbesc sau sa nu aud zgomote prin casa.
la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...

  • Iarna
     Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
  • Durerea nu țipă mereu.
     Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
  • Suflet de mamă
     Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...