O secunda si atat

Dispozitia e atat de schimbatoare incat as putea cu usurinta sa o aseman cu un sifonier … insa diferenta o face ca nu pot sa deschid o usa si sa imi aleg ce “haine” sa port intr-un anumit moment, desi o masca pentru vazul lumii as putea, insa in interiorul meu lucrurile stau cu totul altfel.

Nu sunt indignata, poate nici macar suparata … sunt confuza, asta este cert.

Schimbari peste schimbari, ganduri peste remuscari si dorinte peste critici. Ce poveste imbarligata…

Timpul zboara fara sa lase amplente pentru viitorul meu. M-am saturat  sa sper, sa incerc marea cu sarea si sa fiu aratata cu degetul.  Unii poate nu ma inteleg, dar nu vor sa se puna nici macar o clipa in locul meu.

Am inceput sa scriu postarea cu gandul la aceasta zi, insa in minte imi zhoara multe alte lucruri, asa ca rog pe cei ce vor zapa printre aceste randuri sa nu bage in seama aberatiile mele de moment. Nu stiu ce se poate interpreta, insa ma simt ciudat, imi amintesc de multe lucruri ce ma fac sa fiu trista.

As vrea sa fiu si eu demna de lauda oamenilor.

Mi-ar placea sa fiu altfel, sa nu-mi pierd entuziasmul pentru nimic in lume, sa fiu energica, expresiva, inteligenta, descurcareata … sa fiu putin din toate, dar sa nu imi pierd amprenta personala, o eticheta ce nu este tocmai de pus in rama, insa e o particica din mine…