Complexe

E iarna in toata regula. In Bucuresti a nins astazi cu fulgi perfecti ... ma bucur ca am o frantura imortalizata ... astfel o sa imi amintesc mereu frumusetea iernii.
In perioada liceului imi placea mai mult iarna, deoarece ma imbracam cu haine lejere care nu imi puneau in evidenta silueta  formele.
Unii oameni reusesc sa depaseasca bariera complexelor, insa altii raman mereu cu o obsesie si fac din doua trei kilograme un adevarat chin (ridic doua degete).
In prezent imi place sa urmez proverbul " Fa-ti iarna car si vara sanie." caci este mai omenesc sa ma apuc de emilinat surplusul atunci cand nu apuca sa fie vizibil si atat timp cat este mai mic. Fiecare zi amanata poate sa insemne un efort in plus.
Suna ciudat sa spun, dar am momente cand sunt o complexata. Un factor il are si etichetele pe care le pun ceilalti si sabloanele in care daca nu te mulezi perfect esti privita cu oarecare indiferenta.

Sunt lucruri ce se bat cap in cap. Daca intrebi persoane de gen masculin, majoritatea spun ca le plac fetele tipar de manechin, insa nu si-ar dori una alaturi de ei in postura de iubita.
Sunt si baieti care nu pun pret pe ambalaj, mai rar, dar inca mai sunt.

In cazul meu, parerea celorlalti conteaza fosrte putin ... cei dragi imi spun lucruri frumoase, pentru ca tin la mine si pentru ei sunt perfect normala.
Recunosc, si eu exageraz cand vine vorba de mine, nu stiu de ce, caci nu vreau sa fiu placuta pentru fizic...dar cred ca e ceva inconstient care tinde spre o idee fixista.
Imaginea de ma jos spun unii ca m-ar reprezenta, bine nu pornind chiar de la o anorexica ... dar ideea era ca eu vad total altceva in oglinda.
Un complex e greu de depasit.
Are cineva un sfat? O idee, o maslina...orice?