Ziua a inceput putin ciudat, in ultima perioada am reusit performanta sa nu imi gasesc anumite lucruri personale prin casa ... nu stiu prin ce colturi sunt ascunse, insa am cedat sa le mai caut, stiu ca atunci cand nu o sa mai am nevoie de ele, vor aparea la iveala. E o lege nescrisa, dar experimentata in timp;
Ca o pastila pentru destresare, am primit un apel telefonic de la o prietena. Am stat mai bine de o jumatate de ora la vorba. Am auzit o poveste interesanta si plina de picanterii.
Cat de repede se intoarce roata si cum pot oamenii sa apara cu coada intre picioare in doar cateva luni. Ieri erau precum tarzan, astazi sunt ca niste umili pioni pe o tabla de sah.
Ca o completare a povestii, am iesit pe afara cu fetele. O "intalnire de gradul trei" cum imi place mie sa spun. Ne-am plimbat, am vorbit despre sport si multe alte lucruri.
Dupa mult timp nu m-am simtit diferita fata de ele, ci am fost pe o treapta similara ... problema jobului a facut acest lucru. Dar poate intr-o zi o sa ne permitem toate sa ajungem acolo sus si sa nu ne mai plangem de aceste probleme cotidiene.
Sunt o ciudata cu principii si personalitate.
Pana la urma sunt vesela si visatoare.
luni, ianuarie 09, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: