Este intuneric si liniste … iar
a picat domnul curent… intreaga zi a
fost un ” du-te vino “.
S-a terminat aceasta zi mohorata din toate punctele de vedere. Am
incercat sa imi colorez ziua, insa factori din exterior au resusit cu mai multa
usurinta sa ma indispuna .
Ma simt ca un monstru. Nu am facut nimic concret pentru asta … dar
lucrurile se resfrang asupra mea.
Nu vreau sa
par pesimista sau sa dau impresia de slabiciune. N-am uitat ca mi-am promis sa fiu tare. Inca sunt ferma
pe pozitie. Nu am varsat lacrimi … dar ma simt abandonata.
Lasarea intunericului o sa aduca un strop de claritate in mintea
mea.
Uneori nu
este nevoie sa spui sau sa faci ceva pentru a primi rautati… as putea sa le
numesc “rautati gratuite” si atunci se explica totul. Eh, m-am tot gandit daca
avea rost sa raspund si sa ma comport aidoma … dar raspunsul a venit singur “Priveste
inainte, calculeaza fiecare pas si cuvant!”.
Paradisul nu e mereu usor de
atins. Trebuie sa inveti sa urci dealuri, sa cobori vai si sa nu uiti niciodata
de unde ai plecat.
In cateva minute o noua zi ma
asteapta. Sper ca una mai buna ca aceasta care tocmai ma paraseste , imi este
teama de o noua “ confruntare” cu starea negativo-depresivo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: