Titlu

Este intuneric  si liniste … iar a picat domnul curent… intreaga zi a  fost un ” du-te vino “.

S-a terminat aceasta zi mohorata din toate punctele de vedere. Am incercat sa imi colorez ziua, insa factori din exterior au resusit cu mai multa usurinta sa ma indispuna .

Ma simt ca un monstru. Nu am facut nimic concret pentru asta … dar lucrurile se resfrang asupra mea.

Nu vreau sa par pesimista sau sa dau impresia de slabiciune. N-am uitat  ca mi-am promis sa fiu tare. Inca sunt ferma pe pozitie. Nu am varsat lacrimi … dar ma simt abandonata.

Lasarea intunericului o sa aduca un strop de claritate in mintea mea. 

Uneori nu este nevoie sa spui sau sa faci ceva pentru a primi rautati… as putea sa le numesc “rautati gratuite” si atunci se explica totul. Eh, m-am tot gandit daca avea rost sa raspund si sa ma comport aidoma … dar raspunsul a venit singur “Priveste inainte, calculeaza fiecare pas si cuvant!”.

                Paradisul nu e mereu usor de atins. Trebuie sa inveti sa urci dealuri, sa cobori vai si sa nu uiti niciodata de unde ai plecat.

                In cateva minute o noua zi ma asteapta. Sper ca una mai buna ca aceasta care tocmai ma paraseste , imi este teama de o noua “ confruntare” cu starea negativo-depresivo.