Ne-am bucurat de aceasta zi de toamna, ca niste copii ce se agata cu toate fortele de ultima zi de vacanta. Stiu ca zilele frumoase nu vor inceta sa apara si sa ne inveseleasca diminetiile ... insa bucuria mea ar fi inexplicabila daca nu m-as lega de aceasta idee.
Am primit un cadou simbolic - ceva ce imi doream si nu am gasit sa-mi achizitionez ... chiar daca nu era vorba de o suma mare sau un obiect valoros, pentru mine a reprezentat un pretios cadou. Am multumit ca un copil rusinat ca nu poate sa isi exprime bucuria interioara.
duminică, noiembrie 27, 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: