Simt in interiorul meu o lupta intre bine si rau. Am inceput iar sa simt lucruri ciudate ... poate ca sunt paranoia, insa am momente in care mi se pare ca lupt impotriva morilor de vant.
Vreau sa arunc la gunoi acest sentiment ce ma omoara incet dar sigur.
Nu imi doresc sa inaintez cu o incertitudine ... nu stiu ce trebuie sa fac, parca nu tine de mine aceasta schimbare.
Daca inchid ochii si incerc sa las balta ceea ce simt negativ in suflet ... parca totul prinde o culoare pastelata, fruntea mi se descreteste si un zambet sters incepe sa rasara pe chip;
Poate ca trebuie sa las timpul sa ma ajute cu aceasta problema ... dar asta inseamna sa nu ii pun nici eu piedici si sa nici nu incerc eu marea cu sarea intr-un timp record.
Privesc partea plina a paharului, e singura solutie pe care o gasesc valabila acum.
P.s. Ma bucur de tricoul pictat manual care a ajuns intr-un final in posesia mea.
miercuri, noiembrie 30, 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: