A mai trecut o zi. Inca un amalgam de setimente, intamplari si dorinte; Viata mea a ajuns ca un tren pe care vreau sa il evit in momente grele. Mi-am dorit sa ma opresc in statie, insa viteza era mult prea mare si riscul de esec total m-a demoralizat.
Am fugit ... am cazut, m-am lovit, am apelat la pansamentul sufletesc si am hotarat sa merg mai departe evitand acest drum.
Mi-am impachetat o valiza cu lucrurile cele mai esentiale din viata. Am
ambalat sentimentele in culori pastelate, gandurile in pungute de
cadouri vesel decorate si ... resentimentele in cutii ermetice.
Miros de ciocolata calda, o patura pufoasa si o pereche de papuci amuzanti... lucruri care ma fac sa ma simt mai bine in prezent. E trecut de ora 19:00...multi ar spune ca este inca devreme, pentru mine este seara...momentul zilei in care ma simt cel mai ametita de ganduri.
sâmbătă, noiembrie 19, 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: