“Conacul” este, aşa cum ne-a obişnuit Danielle Steel, o carte care te
ţine în suspans până la ultima pagină. Personajul principal al poveştii
este Cooper Winslow, un fost star al Hollywoodului. Celebru şi bogat,
atrage femei cu mult mai tinere decât el. Toate îi merg ca pe roate,
până în momentul în care cheltuielile nemăsurate îl aduc în pragul
falimentului. La sfatul avocatului său, decide să închirieze două aripi
ale somptuosului său conac. Chiriaşii nu întârzie să apară. Mark este
divorţat, iar Jimmy şi-a pierdut soţia din cauza unei boli necruţătoare.
Lucrurile încep să ia o altă întorsătură atunci când fostul actor o
cunoaşte pe Alex, o tânără de 28 de ani, care lucrează ca medic
rezident. Totodată, este moştenitoarea unei mari averi, aşa că nu setea
de bani o ţine lângă bătrânul crai. Ea se distrează de minune împreună
cu el şi este prietenoasă şi cu chiriaşii conacului, inclusiv cu micuţii
lui Mark, care o adoră. Cooper nu suportă copiii, dar, în curând, viaţa lui va lua o întorsătură neaşteptată. Într-o bună zi, descoperă că are o fiică dintr- o altă relaţie, mai veche. O întâlneşte, iar între cei doi se creează repede o legătură solidă.
Între timp, Mark are un accident grav. Alex se îngrijeşte ca el să
fie tratat cu cea mai mare atenţie la spitalul unde lucrează şi ea. Se
implică foarte mult şi ajunge chiar să-i consoleze mama. În acelaşi
timp, Cooper nu se mai simte confortabil să aibă o prietenă de vârsta
fiicei sale, iar Alex pare din ce în ce mai legată de Mark, cei doi
gândindu- se la un viitor împreună. Până la finalul cărţii, Cooper va
ajunge la o mult visată pace sufletească, pe care nu spera să o mai
dobândească
duminică, noiembrie 06, 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: