Mi-am facut un obicei ciudat atunci cand sunt ingandurata ... scot inelul de pe deget si ma uit la el intens, ma joc cu el si incerc sa dau raspunsuri intrebarilor din mintea mea.
Nu stiu cum, insa aceasta metoda reuseste sa ma calmeze usor si sa ma faca sa imi concentrez o parte din tristete.
M-am abtinut cu greu sa nu vars cateva lacrimi ... totul parca complota in defavoarea mea. Am vrut sa imi demonstrez ca pot sa exclud muzica de fundal, gandurile negativiste si sa imi vad de drum.
Pana la proba contrarie declar ca am luat decizia corecta.
sâmbătă, octombrie 29, 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trecut - prezent
În ultimele zile m-am surprins într-un loc în care nu credeam că voi ajunge atât de curând. După luni în care am trecut prin furie, dezamăg...
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: