sâmbătă, iulie 23, 2011

Este ora pranzului

Privesc, zambesc, citesc, tastez, creez, iubesc, intuiesc si planuiesc.
Timpul trece asa cum il las eu sa o faca. Daca nu ii dau importanta s-ar putea sa dispara fulgerator si inutil ... in schimb eu vreu sa ii dau sens si sa il fac sa decurga cu folos;
Mi-am propus sa ma ocup mai mult de lectura, parca zilele ce au trecut m-au tinut departe de aceasta bucurie a sufletului.
Imi doresc sa revin cu picioarele pe Pamant, trebuie sa recunosc ca nu ma simt chiar confortabil cu noul sentiment care mi-a pastruns in suflet. Ma face sa devin enervant de stresanta si ma doare cel mai tare ca nu imi dau seama cum sa opresc aceste lucruri.
Pauza de mine!

Un comentariu:

  1. cea mai buna alegere posibila.Nu stiu daca la tine ploua dar la mine da, si parca acum e momentul cel mai potrivit pentru o carte buna

    RăspundețiȘtergere

Un alt suflet isi da cu parerea:

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...