Adiere de vara

Aseara dupa mult timp m-am lasat cuprinsa in bratele lui Mos Ene la o ora mai rezonabila, am adormit cu gandul la fraza care m-a facut sa ma simt in al noua'lea cer. Dar dupa nici o ora am fost trezita de adierea vantului care se resimtea cu usurinta pe fereastra geamului meu.
M-am bucurat de acele momente. Niciodata nu stii cat de indepartate pot sa fie astfel de fenomene.

Ziua a inceput intunecata si sumbra, insa cu trecerea timpului parca s-a luminat si mi-a smuls un zambet de pe chip.
Ma gandesc cu nadejde la viitor.
Chiar daca nu tine totul de puterile personale, vreau sa cred ca optimismul si perseverenta vor deschide usi nebanuite. Nu vreau sa ma plafonez sau sa ma lamentez.
Daca altii au putut, eu de ce sa nu pot? Suntem oameni, suntem egali!
Experienta isi spune cuvantul in anumite privinte, insa nimeni nu s-a nascut invatat si daca ei nu ne dau posibilitatea sa capatam experienta, nu avem cum sa inaintam in profesie.
O usa ... un geam sau poate doar o crapatura de perete o sa mi se interpuna in viitor. O sa lupt cu toata inima mea pentru a deschide larg fiecare oportunitate.
Astazi sunt plina de sparanta.

Ma gandeam cat de greu imi este sa vorbesc despre mine intr-un cv ... caci nu pot sa spun toate nimicurile din lume. Se cere un stil elevat, plin de cuvinte fara sens care nu vor scoate in evidenta cu adevarat ceea ce stii sa faci sau ce ai vrea sa faci.
Oricum lucrurile marunte se descopera in timp, insa pana atunci - poti sa primesti un sut in sezut pentru ca nu ai fost destul de convingator in formularea cuvintelor pompoase care sa reflecte ceea ce vor ei sa auda.
Eh, inca ma depaseste situatia. Oare mai conteaza cv-ul sau interviul este baza?
Imi las emotiile acasa si o sa trec si peste astfel de intalniri. Ce poate sa fie exagerat greu?
Totul o sa fie bine, stiu asta!