Jocul fulgilor de nea

Am dansat cum nu am mai dansat din visele copilariei. Muzica imi canta in soapta, dar eu simteam fiecare vibratie a ei. Fulgii de zapada, erau jucausi, blanzi si pufosi.

Mergeam uitand de drumul pe care il aveam de prcurs din obligatie, acum tot ce era in jurul meu ma fascina. Pluteam intr-o lume aparte care incepuse sa imi cuprinda incet simturile.

Obrajii au devenit rosiatici, degetele vroiau necontenit sa se lase mangaiate de fulgii de nea... privirea zambea intens.

In momentele respective eram capabila sa scriu o poveste fara sfarsit, in gand imi veneau fraze frumoase si puteam cu usurinta sa descriu ceea ce simteam. Acum ma simt inapta sa reproduc cu exactitate.

E iarna, chiar daca nu ma incanta foarte tare, incerc sa spicuiesc momente frumoase care sa ma faca fericita in clipele in care sunt singura pe drum si gandurile imi inunda mintea.

Atunci cand singuratatea ma cuprinde sunt mai vulnerabila, mai sensibila si devin cu usurinta o persoana noua;

A trecut o alta zi de duminica, o zi de iarna ... o zi in care am reusit sa strang zambete.

Poate ca a venit timpul sa pun punct si sa revin intr-o alta zi, cu alte ganduri si cu o poveste mai concreta.