Iar ganduri

Astazi am simtit nevoia sa iau o pauza de mine; Parca s-au adunat iar multe sentimente nerostite, ganduri neimpartasite si nu stiu cine ar putea sa ma asculte ... nu vreau sa stresez cu problemele mele personale pe cei care imi sunt mereu alaturi.
Sunt confuza, as vrea sa vorbesc dar nu stiu cu cine.
Am incercat sa o ajut si pe D. a mea, caci si ea trece printr-o perioada similara - trist, dar adevarat... am facut ce-am facut si tot alaturi ne intalnim la necazuri.
Parca mi-as fi dorit sa ne strangem mai mult la veselie, dar eu sunt o empatica incurabila care stie sa inteleaga si persoana de langa fara sa o critice, iar atunci cand merita sa fie pusa la perete, o fac intr-un mod elegant si fin.


Prietenia este mai presus de momentele urate si pauzele neintelese.
Sunt sigura ca daca astazi o X persoana mi-ar spune ceva de genul : "Mi-am dat seama ca mi-am luat lumea in cap si am cutreierat pe meleaguri straine alaturi de cineva necunoscut ... acum as vrea sa ma intorc la tine" - cu siguranta as deschide bratele si as imbratisa aceasta persoana si nu as certa-o pentru toata suferinta pe care mi-a provocat-o pierderea ei;
Atat timp cat a deschis ochii, consider ca tot este bine. Mai bine mai tarziu decat niciodata!