Ce-i al meu...

Timpul trece, dar anumite sentimente inca isi pastreaza intensitatea de la inceput. Poate ca pentru ceilalti suna bizar faptul ca dupa doi ani de cand sunt alaturi de mister EL al meu, inca mai simt fluturasi cand imi spune ceva neasteptat de frumos, cand ma rasfata sau in alte momente similare;
Astept sa vad daca mitul conform caruia "dragostea dureaza trei ani" o sa fie valabil si in cazul meu... dar la cum ma cunosc eu, sunt sigura ca nu, caci mereu este o prima intalnire pentru mine.
E asa frumos sa adorm seara gandindu-ma la un chip cunoscut, sa privesc cu ochii mintii un zambet existent in viata cotidiana, sa stiu ca orice mi s-ar intampla cineva o sa fie alaturi de mine si o sa ma imbratiseze.
Sunt convinsa ca din acest punct de vedere am o viata frumoasa, nu-mi lipseste nimic.

Chiar daca am eu niste lipsuri dupa care tanjesc de mult timp, nu le voi lasa sa imi strice dispozitia si sa imi acapareze momentele frumoase prin care trec. Viata este facuta din bune si rele, trebuie doar sa invatam sa trecem mai repede peste greutati, pentru ca usa fericirii sa se deschisa si sa patrunda in suflet tot felul de minunatii.
Stiu ca "ce-i al meu e pus deoparte"... trebuie sa am rabdare, dar sa nu uit niciodata ca nimic nu pica din cer.
Astazi radiez de optimism, nu am patit nimic special - doar ca am simtit nevoia sa las grijile si sa ma bucur de ceea ce am. Mi-ar fi placut sa ies afara, sa ma bucur de fenomenul naturii, sa zambesc alaturi de cei dragi, sa rad necontenit, sa exprim, sa dansez cu fulgii, sa impart fericire si...
... o sa las aceste dorinte pentru o zi de maine; Astfel am reusit intr-un mod aparte sa imi fac fiecare zi de maine sa fie vesela.

P.s. I miss you!