Povestea unui suflet

Stare invers proportionala cu ceea ce am simtit in ultimele zile. Cu siguranta imbratisarea calda a reusit sa ma incurajeze si sa ma faca sa ma simt mult mai bine. Am emotii ... cred ca nu o sa scap niciodata de acest sentiment. Sunt un copil ce nu are limite si forta sa paraseasca aceste sentimente puerile. Asa sunt eu ... uneori nu-mi place, dar alteori imi confera o stare de beatitudine. Te-am privit cum ai pregatit mancarea de pranz, imi venea sa plang - sa vars lacrimi de fericite, dar mi-a fost teama sa nu ma intelegi gresit. Nu am putut decat sa iti spun ca nimeni nu a mai gatit pentru mine... adevarul este ca mi-a placut mult sa vad cum te invarteai prin bucutarie in cautarea diverselor ustensile si cum manuiai lucrurile. Nu vreau sa mi se urce la cap, dar mi-ar placea sa te vad gatind si atunci cand o sa ajungem la "casa noastra". Stiu ca tu esti de parere ca dupa o masa copioasa este bun venit un somn odihnitor ... mie imi este greu sa dorm la pranz, am o problema g...

Saptamana aceasta am fost putin aeriana din multe puncte de vedere. Am vrut sa neg realitatea si sa ma cufund intr-o alta lume pe care incercam sa mi-o creez. Intr-o oarecare masura am inceput sa ma ametesc singura. Sa imi inund mintea cu multe ganduri pe care imi doresc sa le pun in aplicare intr-o buna zi. Cateva lucruri insa au reusit sa ma aduca la o realitate frumoasa ... in care mi-ar placea sa ma trezesc adesea. Momentele pe care le petrec alaturi de EL - fie ca sunt ele virtuale, reusesc sa ma faca sa ma simt mai bine - nu stiu cum sa exprim aceasta stare in care timpul parca sta in loc si sentimentele rele nu ma pot atinge cand sunt alaturi de EL. Un alt lucru ce aduce un strop de fericire este o discutile lunga despre lucruri feminine. Mereu se gasesc alte combinatii, tunsori, culori sau pur si simplu lucruri pe care ti-ai amintit sa le impartasesti. Cadourile sunt niste obiecte daruite din suflet ce au adesea valori sentimentale. Exista si alt gen de cadouri ... dar cu toate...

Trec printr-o perioada mai putin placuta. Am descoperit o noua senzatie care nu-mi da pace ori de cate ori ma gandesc la lucrurile ce ma framanta in interior. O durere ciudata ma apasa si nu vreau sa spun nimanui despre ea, stiu ca pot sa lupt cu mine sa o ignor si sa-mi vad de viata fara sa ma plang. De cand locuiesc la Etajul 3 am incercat sa scriu mai mult despre lucrurile frumoase din viata mea ... pentru ca sunt de parere ca lucrurile frumoase au mai usor tendinta de a zbura pe alte taramuri pentru a lasa loc unor noi amintiri. In schimb dezamagirile se graveaza in suflet si greu se pot uita. Am vrut sa fiu o luptatoare sa nu ma vait, sa imi conturez viata doar din momentele frumoase si sentimente placute. Dar, uneori simt nevoia sa golesc paharul cu negativism si sa vorbesc despre ceea ce ma enerveaza. Nu imi place sa arat cu degetul spre nimeni, desi cateodata ar merita sa ii trantesc in namol si sa ii murdaresc pe haine si chip, sa ii trimit acasa in dormitoarele lor cu cearce...

Adesea imi place sa cred ca oamenii nu mint, ci omit sa spuna adevarul gol golut. Daca ii tragi la raspundere intr-un final punandu-le vesnica intrebare: " Dar de ce nu mi-ai spus asta?" ... raspunsul banal nu intarzie sa apara :" Pentru ca nu m-ai intrebat." sau am mai auzit o varianta "Pentru ca nu am crezut ca te intereseaza."; Ma gandesc cateodata ca trebuie sa punem mii de intrebari, sa ne asiguram ca atingem intreaga arie de subiecte, sa nu mai existe situatii in care celalalt sa creada ca nu ne-a interesat sau sa spuna ca nu am intrebat despre situatia Z. Poate ca m-am saturat de persoanele care omit prea des, care se ascund de adevar ... care nu stiu sa fie drepte atunci cand sustin ca exista prietenie la mijloc - spun poate caci oricare ar fi cuvantul acesta nu poate sa schimbe situatia. Prefer sa cred ca inca mai exista o posibilitate sa ma acomodez cu acesti oameni, caci sunt pretutindenei ... este o invazie de omisiuni. Este dureros sa aflii ca...

Astazi am contopit ceea ce credeam ca imi este peste puteri, am avut noroc de un sprijin nemarginit, de la un om care are incredere deplina in fortele mele. Acum urmeaza un viitor ce atarna de un fir de noroc si o speranta infinita. Nu stiu daca emotiile se manifesta in acest fel ... sau doar neincrederea mea ma face sa fiu critica cu mine. Incepe o perioada pe care am astepta-o de mult timp, dar de care multi se feresc ... eu simt ca am forta suficienta sa lupt cu toate aceste sentimente. Multe lucruri ma indeamna sa lupt si sa imi doresc din ce in ce mai mult asta. Consider ca de acest lucru ma desparte independenta si viata pe care mi-o doresc, sau mai bine spus viata pe care ar trebui sa o traiesc la aceasta varsta. Sunt lucruri pe care le vad din doua situatii si nu pot sa ajung la un consens. Cert este ca sunt hotarata sa fac pasul acesta, chiar daca asta ar insemna o farama de maturizare. Daca altii pot, stiu ca si eu pot - macar putin. Este greu sa spun ceea ce simt, nu vreau ...

Decizii, raspunsuri, ganduri, emotii, asteptari ... trebuie sa le infrunt intr-o zi, chiar daca ma simt mult prea slaba sa fac fata unor sentimente puternice fie ele placute sau nu. Nu sunt prea multe de spus, poate ca timpul a reusit sa ma preseze in asa fel incat nu imi mai este teama sa intreb, ci doar de reactiile de dupa. Vorba fratelui meu "Oricum faci, tot nu este bine!"... nu stiu cand o sa fiu pusa in situatia sa iau prorpile decizii, dar stiu ca astept cu nerabdare sa invat sa iau decizii serioase. Stiu ca o sa trebuiasca sa invat sa repar anumite lucruri gresite, dar daca cineva o sa vrea o viata-n treaga sa gandeacsa pentru mine ... eu de ce mai traiesc? Ca sa fiu o marioneta? Degeaba spun eu aici ce simt, daca nu am curaj sa spun in fata cui trebuie... am fost invatat sama gandesc intaila ceilalti si apoi la binele meu. Acum ori de cate ori vreau sa fac ceva, ma gandesc daca afectez pe cineva si apoi daca trec de acest criteriu ma gandesc la mine. Sunt multe de s...

Ma simt obosita. Tin sa precizez acest detaliu inca de la inceput, pentru a intelege de ce postul meu risca sa nu fie coerent. Nu am dormit foarte mult, dar cu toate acestea sunt bine-sanatoasa-voinica-fericita. Vreau sa scriu macar cateva randuri despre toate sentimentele calde din sufletul meu. Chiar daca ziua precedenta a debutat cu un mic eveniment neplacut, ce inca ma macina intr-o oarecare masura ... am reusit sa facem abstractie de acest lucru si sa mergem mai departe incercand sa ne vedem de treburile noastre fara sa ne gandim mult la acest incident. Nu stiu cum timpul a zburat si am reusit sa ma "transform" cu ajutorul unor culori si mai ales cu indemanarea unei persoane pricepute. Recunosc ca nu imi este frica sa ma las pe mana acestei persoane, ci imi este doar rusine; Incurajarea pe care am primit-o de la cea mai darga persoana a facut ca starea mea de spirit sa fie una excelenta. Cum imi place mie sa spun :"am fost toata un zambet". Discutile au pornit ...

Este sezonul nuntilor, atat pentru ca este vara ... cat si pentru ca in curand o sa urmeze o perioada in care sunt interzise nuntile din punct de vedere crestin (caci am impresia ca sunt persoane care trec peste acest detaliu si cer derogare). Astazi urmeaza sa ma duc la un eveniment de acest gen. Mi-am pregatit lucrurile necesare si sunt emotionata sa petrec cateva ore in compania tinerilor casatoriti. De fiecare data cand sunt invitata la o nunta, imi face placere sa privesc decoratiunile, rochia miresei, felul in care decurge intreaga petrecere si alte detalii care ar putea sa ma ajute in viitor. Visez ca intr-o zi o sa fiu o mireasa ce va purta o rochie simpla dar cu mici trandafiri de culoare albastra; Petrecerea o sa fie intr-un cadru restrans: familie, rude apropiate si cativa prieteni. Nu-mi doresc multe lucruri in ceea ce priveste "nunta mea". Totul depinde si de cel ce o sa se incumete sa ii devin nevasta. Zilele trecute am mai primit o invitatie la nunta. Se insoa...

In ultima perioada am inceput sa experimentez diverse gustari dulci... recunosc ca nu toate imi ies asa cum imi doresc, dar merg pe principiul ca perseverenta este mama invataturii. Trebuie sa incerc in repetate randuri sa "gatesc" ceea ce imi doresc pentru ca rezultatul sa fie conform asteptarilor mele. De multe ori retetele le prepar asa cum le gasesc in reviste sau pe internet... dar, sunt convinsa ca a doua oara cand imi propun sa repet reteta o sa schimb cateva ingrendiente. Daca as face prajituri doar pentru gustul meu, cu siguranta ar contine in mod obligatoriu nuca de cocos sau vanilie. Dar, imi place sa ii impresionez pe cei dragi. Experienta de astazi a continut multe esente: migdale, rom, vanilie...si bucati de ciocolata amaruie. Am facut o gafa, dar asa cum spunea un intelept "greșeala recunoscută e pe jumătate iertată". Nu spun asta pentru a ma disculpa intr-un fel sau altul, ci o spun pentru ca altii sa invete din greseala mea. Atunci cand doriti sa fa...

Si-a mai trecut o luna plina de sentimente, de ganduri frumoase si momente de dor. Fara sa-mi dau seama am inceput luna de luna sa tresar cand realizez ca este "ziua noastra"... mereu mi-am dorit ca sa petrecem aceasta zi impreuna, sa ma imbratisezi puternic iar eu sa-ti multumesc pentru faptul ca inca ma mai suporti asa artagoasa cum sunt uneori. Chiar daca nu am primit imbratisarea, eu tot iti multumesc pentru faptul ca alaturi de tine am reusit sa gasesc fericirea, sa zambesc dis de dimineata, sa simt emotiile vietii si sa descopar iubirea. Acestea sunt niste lucruri pe care le-am mai povestit, dar pe care nu ma satur sa le simt... asa cum spune si un citit din cartea "Un zambet ca o zi de primavara": "Viitorul este nesigur, trecutul este irevocabil ... dar prezentul se desfasoara sub ochii lor, acum si aici. " Ma opresc in loc gandindu-ma la ceea ce mi se intampla, la framantarile interioare si la toate intrebarile carora le-am cautat in zadar raspunsu...

Am reflectat asupra multor lucruri ce ma framanta... uneori sunt speriata de viitor, dar alteori ma vad o persoana increzatoare. Adevarul o sa il aflu la momentul oportun, pana atunci nu-mi ramane decat sa fac diverse ipoteze. Desi, mai rau ma afund in ganduri. Nu stiu daca faptul ca adesea ma desconsider o sa imi aduca beneficii. Cert este ca nu vreau sa ma schimb doar pentru asa trebuie, ci vreau sa devin o alta Eu, doar atunci cand o sa simt asta.... cand nu o sa ma mai simt bine in corpul meu si cu acest comportament copilaresc. Pana atunci mi-ar placea ca cei dragi sa ma accepte asa cum sunt. Dar, sa nu faca un efort supraom,enesc pentru asta. Sunt multe de spus, dar simt ca este una dintre zilele in care nu ma simt capabila sa fac nimic memorabil, nimic bun... Tot ceea ce mi-am propus a esuat ... nu indraznesc sa mai visez la ceva astazi. M-am resemnat. O sa ma cufund in lectura, ceea ce o sa imi schimbe starea de spirit. Ascult: Brinck - Believe Again

Mi-am propus sa imi fac curat in calculator, aveam multe lucruri pe care vroiam sa le aranjez la locul cuvenit. Totul a decurs bine...totul pana cand am ajuns la folderul 3M - aici am poposit sa zapez printre poze si video. Balada cantata de 3M mi-a deschis apetitul sa privesc multitudinea de poze pe care le-am facut alaturi de EL. Am zambit larg, am lacrimat, mi-am amintit de frigul iernii, de mirosul florilor primavaratice, am inghitit in sec la vederea vatei de zahar, mi-am readmirat florile primite, am analizat gesturile si mimicile fetei. Sunt lucruri pe care le vad acum pentru prima data, chiar daca am fost la fata locului...detalii pe care nu le-am descoperit atunci. Nu mi-am dat seama cand am adunat un numar impresionant de poze in care apar: Eu, EL si decorul...mereu schimbat. Am constatat ca in majoritatea pozelor am fost surprinsa zambind, afisand un zambet larg, inocent si adevarat. Ma simt fericita. Atat pentru ceea ce am alaturi de mine pe acest drum numit viata, cat si...

Am inceput sa visez din ce in ce mai dezorganizat ... cel mai frecvent lucruri de care nu imi este teama in viata cotidiana, dar care in vis reprezinta ceva primordial. Nu cred ca are rost sa imi pun intrebarea " de ce mi se intampla asta?" caci raspunsul este evident - e ceva incontrolabil care isi face simtita prezenta doar pentru a imi colora viata nocturna. Simt vantul rece cum imi da tarcoale. Dupa atatea zile caniculare, ploaia si-a facut simtita prezenta intr-un mod total neasteptat. Sper ca racoarea noptii sa imi ofere un somn linistit, lipsit de momente in care sa ma trezesc pentru a bea un pahar cu apa, vise placute si ganduri coerente. Ploua cum nu a mai plouat de mult ... poate ca in cateva zeci de minute a reusit sa stranga cantitatea de apa varsata de toate ploile din saptamanile trecute. Nu a apucat soarele sa-si ia ramas bun ... uneori si noi oamenii plecam in graba fara sa apucam sa ne luam la revedere cum se cuvine. Imi amintesc de plecarile in graba, de mom...

Astazi am fost fata cu palarie roz, ce a privit intens florile din colt...de la domnul ce vindea minunate zambete de floarea soarelui. M-am simtit ca intr-o poveste de iubire. Toate lucrurile au decurs intr-un mod placut. Am simtit ca mi-am incarcat bateriile cu multa iubire, dar si cu dor. Dupa fiecare intalnire raman cu regretul ca urmeaza zile in care ravnesc si suspin dupa atingerea lui. Am invatat sa cred in relatia la distanta si sa ofer incredere maxima. Ma gandesc la felul in care peste cativa ani o sa le povestesc copiilor mei, ca eu si cu tatal lor... ne-am cunoscut pe internet si am reusit sa ne construim o frumoasa poveste de iubire ca-n filme. Adesea ma intreb daca tot ceea ce traiesc este realitate sau doar un frumos vis pe care il continui seara de seara. Orice ar fi - imi place si nu ma pot indeparta de aceasta stare euforica. Chiar daca am vorbit mult, am realizat ca sunt inca lucruri ce nu au fost rostite si ganduri ce stau sa iasa din clipa in clipa. Amintiri pe care...

In clipa de fata ascult melodia Hillsong United - Till I See You - ma cuprinde o stare melancolica. Sufletul meu este constient de faptul ca imi doresc cu ardoare ca lucrurile sa decurga bine. Dorul din sufletul meu apasa intr-un ritm alert, gandurile se tem de un posibil esec, inima te cauta pretutindeni ... dar TU nu esti aici. Uneori ma gandesc la "iubirea de inceput", caci in cazul nostru nu a mai ramas la fel. Este schimbata din multe puncte de vedere, atat estetic cat si sentimental. Am crescut in sentimente de iubire si treptat am descoperit ca timpul nu poate sa ne stinga focul din inima; Pentru mine mitul conform caruia: "cu trecerea timpului toate lucrurile frumoase se deformeaza si isi pierd din intensitate" - nu este valabil! Lupt cu mine pentru a aduce un plus de noutate, a nu uita fiorii de inceput, a lasa cicaleala pentru gandurile mele, a arata ceea ce simt in momentele in care situatia se balanseaza spre monotonie. Nu vreau sa fac o obisnuinta din ...

Vreau sa povestesc despre : Teoria oboselii de dupa cumparaturi inutile ... sau mai bine spus genul de lucruri care trebuie facute dintr-o oarecare obligatie. In astfel de momente reusesti sa iti doresti cu ardoare sa iei primul lucru care iti vine la indemana, numai pentru a scapa de tot acest balamuc. Doar ca in clipa imediat urmatoare realizezi ca intr-o zi vei fi obligat sa porti/folosesti acel lucru - si vorba aceea "Daca tot dai un ban, cumpara ceva bun!". Dupa o zi de alergatura am reusit sa ma aleg cu o batatura si multe dezamagiri. Nu sunt cusurgie. Consider ca nu tot ceea ce este la moda este potivit pentru mine. Nu spun asta doar pentru ca nu arat ca o manechina, ci si pentru faptul ca nu ma reprezinta. Nu as putea sa port ceva doar pentru ca este la moda. Trebuie sa aibe ceva ce sa ma caracterizeze si sa imi faca placere sa port. Imi place replica : "omul a facut haina". Daca toti am purta doar ceea ce este la moda, atunci diversitatea unde ar mai fi? Un...

Simt un gol in suflet. Un dor ma apasa din ce in ce mai tare. Incerc sa folosesc masca de fericire pe care am dobandit-o in trecut, pe vremea cand nu stiam cu adevarat ce inseamna fericirea. Atunci preferam sa-i accept pe toti cei din jurul meu doar din politete, chiar daca anumite lucruri ma raneau eu tot zambeam - nu vroiam sa ma vada ceilalti daramata sufleteste ... acasa, atunci cand ramaneam doar eu cu mine renuntam la masca de fericire si plangeam. Mi-ar fi placut ca astazi sa fiu energica, sa ma trezesc cu o stare de veselie copilareasca si sa am gramul de ironie dulce de care dau dovada atunci cand vreau sa o faca pe D.D. sa rada zgomotos. Vreau sa pacalesc "sistemul" si sa imi impun starea pe care mi-o doresc. Nu stiu in ce masura o sa reusesc acest lucru, dar totul este sa incerc. Recunosc ca sunt putin sceptica, vesela, melancolica, visatoare si egoista in ceea ce priveste iesirea pe care am planificat-o. Nu am uitat sa presar un gram de emotie la mijloc... Cateoda...

Clipa de fata ma surprinde intr-o stare de veselie,dar si un dor apasator. Oricat de mult as incerca sa evit gandul la ziua de joi - nu pot, totul imi aminteste de asta. Asa-i viata, cu bune si cu rele, cu greutati si bucurii, cu mine si cu EL... Ma gandesc la puterea pe care o are amintirea in sufletul meu; Mi se intampla adesea sa leg o melodie de o persoana sau de un moment, sa fac legatura de la o haina la un anumit trecut, sa simt un vant ciudat care sa-mi aminteasca de ceva s.a.m.d. Impactul pe care il are amintirea in sufletul meu este colosal. O simpla amintire imi poate schimba starea de spirit si ma poate duce intr-o lume a trecutului. Astazi am simtit o farama din amintirile copilariei, atunci cand soarele arzator al verii nu ne indemna sa iesim din casa, decat daca intentionam sa stam la umbra. In perioada respectiva jucam intens remi ... imi placea senzatia pe care o capatam atunci cand reuseam sa-mi bat adversarii, mai ales ca adesea nu se asteptau ca eu sa castig. Aveam...

Anumitor oameni le este foarte greu sa admita ca au gresit. Prefera sa se ingroape in minciuna, numai pentru a nu recunoaste vina pe care o au. Pentru fiecare acuzatie pe care le-o aduci gasesc motive sa se disculpe. Mi se pare dizgratios gestul de a mintii in fata pe cineva care stie adevarul. Consider ca nici un om nu este mai presus de celalalt, suntem egali... ne-am nascut din aceeasi compozitie si o sa ajungem in acelasi loc... in Pamant. Poate ca unii sunt mai cizelati, altii mai invatati, unii sunt muncitori, altii au un vocabular mai putin elevat, cu siguranta suntem diferiti si in sentimente dar, nici unul dintre aceste "motive" nu ne da nici dreptul sa ne consideram superiori altor persoane. Daca taci din bun simt si crezi cu tarie ca intr-o zi lucrurile vor ajunge la normal, evitand o discutie tendentioasa (ca sa parafrazez pe cineva "intelept") - se pare ca nu trebuia sa procedezi asa. Dar, daca atunci cand ceva te deranjeaza si incerci sa ii explici per...

Treptat lucrurile se aseaza in sufletul meu, iar calmitatea de care am dat dovada in ultimele zile mi-a adus o stare de bine pe care am asteptat-o cu drag; Nu stiu in ce stagiu mai este situatia, atat pentru ca nu am vrut sa aud un raspuns, cat si pentru faptul ca evit sa mai privesc ceea ce nu imi face bine sufleteste. Ignoranta este o arma pe care vreau sa o stapanesc cu mandrie si sa o folosesc ori de cate ori slabiciunea vrea sa isi puna amprenta pe situatie; Astazi ma simt copila. Mi-am dorit o imbratisare si un moment de rasfat... asa cum simt toti copii pentru a fi alintati, chiar daca nu am avut parte de imbratisare reala, macar una virtuala si sincera tot am primit. Momentul meu de glorie, in care reusesc sa ma prostesc intr-un mod copilaresc si-a gasit locul in aceasta zi. Vreau sa subliniez faptul ca nu trebuie niciodata sa uitam ca in sufletul nostru un glas de copil striga mereu - ne aminteste ca trebuie sa fim copii si sa ne comportam ca atare, pentru ca face bine la star...

Am fost martora la un gest frumos de aducere aminte a vremurilor trecute ... ceea ce am vazut m-a frapat si m-a lasat cateva clipe fara cuvinte; Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa vad acest lucru ... poate ca din acest motiv incantarea mea a fost mai intensa. Saptamana aceasta am fost intr-o debusolare totala, am trecut de la stari de veselie, la dezamagiri, , la momente de iubire, la sentimente despre care imi este greu sa vorbesc, rasete inconstiente, exprimari de pareri si iar am ajuns la starea in care gandurile stau pe o muchie de cutit. Escapadele de care am avut parte au reusit sa-mi ridice moralul si sa imi distraga atentia de la problemele ce imi inunda in restul timpului mintea. Mi-am propus sa lupt cu toate starile negative si sa imi caut momentele de liniste de care aveam parte pana acum. Nu imi place sa ma afund in aceasta stare confuza. Recunosc faptul ca EL fara sa isi dea seama m-a ajutat si a reusit sa ma ridice de jos. Mi-a inveselit zilele si mi-a infrumusetat...

Incerc sa fiu toleranta, dar sunt momente in care nu mai pot... nu inteleg exagerarile. E un pas mic de la grija la cicaleala exagerata. Peste unele "interdictii" nu poti sa treci pentru ca nu iti doresti sa ai pe cineva pe constiinta. Zilele acestea am deschis ochii si am zis sa incerc sa inteleg ambele parti, sa nu mai acuz pe cineva doar pentru ca asa mi-a intrat in reflex. Asa cum si eu simt nevoia de intelegere, m-am gandit ca si persoana despre care vorbesc are nevoie de acest sentiment... Am zis ca merita sa acord o sansa si sa las de la mine pentru ca totul sa fie bine, dar oricat de mult as incerca sunt lucruri peste care nu pot sa trec, obstacole ce imi fac viata mai grea si griji pe care mi le fac pentru ca situatia este de asa natura. Am rabufnit si am deschis capitolul ce nu m-a mai ranit de mult timp...intr-un fel imi pare rau ca am facut asta, nu vreau sa mai cad prada slabiciunilor...dar simt nevoia sa vorbesc fara ca cineva sa ma critice pentru ceea ce am gre...

Uneori ascult prea mult de reactiile de moment si nu stau sa ma mai gandesc daca este bine sau nu sa reactionez asa. Cu siguranta un motiv principal pentru ceea ce simt este mediul inconjurator; Este oarecum psihologic normal ca un prim impuls de a reactiona sa fie aidoma celor cu care imi petrec o parte considerabila din timp. Astazi am constatat ca trecerea timpului m-a imbatranit... treptat am invatat sa fac anumite lucruri, care acum mi-au intrat in reflex si pe care nu le mai consider anormale, pur si simplu fac parte din viata mea. Intr-o clipa de realitate am oftat si mi-am dorit ca totul sa fie asa cum era in trecut. Sa simt caldura familiei in fiecare seara, sa gasesc motive pentru a ma sustrage de la diverse activitati ... sa pastrez un secret pentru ca altfel nu mi se mai indeplineste dorinta, sa astept nerabdatoare venirea sarbatorilor... cu timpul nimic nu mai este ca atunci, totul s-a deformat si a capatat o haina imbatranita. Imi este dor de momentele in care vedeam doar...

Sufletul imi spune ca este ultima zi de joi pe care o astept cu sufletul la gura. Mi-ar fi placut ca soarele sa fie prezent, dar o sa incerc pe cat posibil sa fac abstractie de acest lucru si sa ma simt bine. Recunosc ca am pierdut din elenul pe care il aveam ieri, dar cu toate astea inca licareste o forta. Cu siguranta si lipsa odihnei de peste noapte face ca fortele mele sa se diminueze ... uneori nu este nevoie doar dormi ca bateriile sa se incarce, ci trebuie ca somnul respectiv sa fie odihnitor. In clipa de fata nu pot sa zambesc, ma simt putin confuza...sper ca situatia sa revina la normal de indata ce o sa revad privirea verde; Simt cum emotiile isi fac aparitia, parca sunt din nou o copila ce urmeaza sa duca la o prima intalnire. Imi gasesc cuvintele cu greu si am impresia ca am reusit sa aberez mult. Adevarul este ca am nevoie de o pauza in ganduri, m-am saturat sa caut intelesul fiecarei fraze, sa ma lupt cu gandurile interioare, sa "imi doresc sa devin mare si sa calc l...

De foarte mult timp imi doream sa fac niste tarte apetisante si frumos colorate. Am cautat multe retete, dar nici una nu mi-a atras atentia ... asa ca m-am horatat sa creez propria mea reteta de tarte. Adevarul este ca uneori trebuie doar sa combini dupa gust si dupa ureche ingredientele pentru ca reteta sa iasa unica si delicioasa. Pot sa spun ca aspectul imi place, desi se putea mai colorat si mai diversificat...dar asa se intampla cand ideea vine in ultima clipa si folosesti ceea ce mai ai prin casa. Astept ca maine sa vina "controlul calitatii" sa-mi deguste produsul finit si sa-mi spuna o parere sincera. Cat despre mine pot sa spun ca ma simt bine, la fel de colorata precum tartele mele si radiez de fericire... maine este ziua magica si ma incanta gandul ca o sa ma simt minunat. Mi-ar placea sa surprind intr-un mod placut, sa fac ceva traznit pentru ca sa inveselesc si ziua lui ... dar uneori cred ca devin banala si incolora. Intr-un film am auzit o replica ce m-a inspi...

Imi amintesc ca " Etajul 3 " s-a nascut in urma unei hotarari drastice pe care am luat-o cu sufletul strans de amintiri ce nu vroiau sa imi dea pace. Ma gandeam ca aceasta mutare o sa aduca de la sine multe lucruri noi de care imi era frica. Am avut de ales intre "a ma muta"- implicint trebuia sa iau totul de la capat sau "a ramane" - ceea ce insemna sa scriu putin si codificat pentru a nu supara pe nimeni. Deciza mea a fost de a pleca ... mi-a fost greu, nu pot sa neg acest lucru. Mi-am pierdut multe postari, amintiri, comentarii, chiar si prieteni. Inceputul a fost stangaci, poate pentru ca nu stiam cum sa ma bucur de libertatea de a scrie ceea ce simteam fara sa ma gandesc la limite sau consecinte. In acest an de cand locuiesc la Etajul 3 am trecut prin multe sentimente placute, intamplari ce au patruns repede in inima mea, momente de cumpana, emotii, zile proaste si am reusit sa descopar oameni deosebiti pe care ii citesc zi de zi. Am scris 391 de pos...

Mi-am exprimat opinia pe un site de comunitate online ... (ce ciudat suna), acum am remarcat ca articolul meu a fost redirectionat pe un alt site mai vizitat, daca ii pot spune asa. Nu stiu cum ar trebui sa interpretez aceasta intamplare, astept cu drag sa primesc comentarii si mai ales sa fiu criticata daca am gresit cu ceva. Uneori ma gandesc ca nu este mare lucru sa scrii cateva randuri pline de ganduri si ideei, dar brusc in minte imi trec momentele in care eram pusa la scoala sa scriu o compunere si faceam eforturi mari pentru a umple o pagina-doua. Mi-ar placea sa am posibilitatea sa lucrez cu copii, sa citesc compuneri, scrisori sau chiar eseuri facute de catre ei. Imi amintesc cu placere de momentul in care doamna invatatoare ne-a adus niste desene pe care le facusem in clasa I pe la sfarsit, scrisesem si o mica compunere despre vacanta ideala. Ne-am amuzat teribil afland cum un coleg scrisese despre simpatia pe care o avea pentru una dintre colegele din clasa. Eram doar niste ...

O alta zi in care ploaia si-a facut de cap si a reusit sa strice un sfarsit de saptamana. Mi-am propus sa vizionez "p.s. i love you" - curiozitatea mi-a fost starnita inca de cand am aflat ca nu exita numai cartea cu acest nume, ci si filmul. M-am gandit ca este o ocazie buna pentru a realiza diferenta intre "a citi" si "a viziona". Concluzia mea nu o sa aibe nici o legatura cu faptul ca eu nu sunt adepta filmelor si ca rar mi se intampla sa vizionez un film de la inceput pana la sfarsit pentru ca asa imi doresc. Consider ca detaliile sunt mult mai bine accentuate si conturate in carte si ca intamplarile sunt mult mai palpitante. Filmul este diferit prin prisma faptului ca lipsesc personaje, iar cele ce apar nu sunt in intregime asa asa cum erau descrise, decorul se preschimba, intamplarile sunt modificate si Ea -Holly- nu mai are acel farmec de femeie vaduva. In consecinta aceasta poveste a reusit sa ma mentina in continuare ferma pe pozitia de cititoare...

Astazi este una dintre zilele in care nu-mi vine sa fac nimic maret. Am trabaluit de dimineata si acum imi este lene sa si lenevesc. Ma gandesc la NOI si imi dau seama ca sunt o norocoasa, stiu ca am mai spus asta de multe ori dar o sa o spun de fiecare data cand simt nevoia. Cand privesc pozele noastre realizez ca m-am schimbat mult de cand suntem impreuna. O schimbare evidenta este faptul ca accept sa fac poze, ceea ce pana acum rar reusea cineva sa ma convinga sa apar in poze. Rasfoiesc folderele cu poze si imi amintesc de multe intamplari si momente frumoase pe care le-am petrecut impreuna. Privindu-le ma intorc in timp si derulez amintirile. Nu stiu daca m-am maturizat sau doar mi-am cizelat comportamentul copilaresc. Am invatat intr-o poportie destul de mare sa imi aceept defectele si chiar sa fac haz de ele... Cu siguranta NOI nu suntem perfecti si nici nu ne dorim asta; Apreciem fiecare defect si calitate a jumatatii pentru ca asa am reusit sa ne indragostim si sa ajungem in ac...

Mi-am propus sa povestesc putin despre minunata carte pe care am citit-o saptamana aceasta: "P.s. i love you"- poate ca uneori nu este bine sa cumperi o carte doar pentru ca te atrage coperta, dar sunt cazuri in care constati cu uimire ca atat coperta cat si continutul isi merita fiecare banut A fost una dintre cartile pe care nu-mi venea sa le mai dau jos din mana. Lecturam fiecare pagina cu sufletul la gura in asteptarea deznodamantului. Dar, atunci cand am ajuns la final mi-am dat seama ca nu mi-as fi dorit sa se termine. Povestea in sine este trista si emotionanta. Gerry afla ca este bolnav si se hotaraste sa ii scrie iubitei sale sotii o "lista de indatoriri" pe care ea sa le respecte atunci cand el nu v-a mai fi alaturi de ea. Atat pentru a o face sa il uite mai usor, cat si pentru faptul ca Holly - sotia lui - era genul de persoana cu capul in nori, care nu se descurca singura sa-si poarta de grija si doar cu ajutorul lui reusea sa scape de probleme . El se g...

Uneori lucrurile se complica pentru ca noi le facem sa devina asa. Stiu ca sunt si momente in care totul se incurca fara a putea face ceva in privinta aceasta. Astazi am luat hotararea sa nu imi mai pese de cineva anume ... poate ca lupta mea s-a sfarsit in urma cu cateva saptamani, poate ca am dus o lupta pe care persoana respectiva nici nu a observat-o. Piticii mei nu se inteleg cu cei ai persoanei despre care vorbesc ... asa ca intervin momentele in care simt ca sunt tratata cu indiferenta si oricat de mult as vorbi cu persoana in cauza, nu simt acel "ceva". Imi pare rau sa spun asta - ma doare doar gandindu-ma la asta, dar e tot ce pot face. Nu sunt egoista, nu fac asta doar gandindu-ma la mine... ci vazand situatia din perspectiva cealalata, nu vad rostul unor discutii de complezenta, amiabile si frunzarite de subiecte dintr-o anumita parte. Avand in vedere ca eu ofer totul sau nimic in situatia aceasta, mi-ar fi placut sa primesc aceeasi moneda... am mai amintit eu desp...

Ceea ce vreau sa scriu astazi imi aminteste foarte mult de un citat din cartea Alchimistul de Paulo Coelho :"Cand iti doresti ceva cu adevarat, Intreg Universul conspira pentru indeplinirea visului tau!". Adevar graieste aceast aforism, si se potriveste ca o manusa cu perioada prin care trec acum. In ultimul timp ma tot gandesc ca trebuie sa fac ceva cu viata mea cat mai repede, caci nevoia ma impinge de la spate si totul trece fara rost pe langa mine in ceea ce priveste viitorul financiar; Mi-am intors gandurile pe toate partile, am luat in calcul multe posibilitati, m-am gandit serios la ceea ce mi-as dori si cert este ca acum am macar o idee despre ce imi doresc. Nu stiu in ce masura o sa reusesc sa imi indeplinesc visul, dar acum am pentru ce sa lupt si stiu catre ce aspir in viitor. Mi-am ales un tel pe care imi propun sa il indeplinesc cat mai curand posibil. Poate ca este doar o coincidenta sau un semn de undeva de Sus - cred ca cineva se gandeste la mine si ma ajuta a...