Astazi nu am facut nimic deosebit ... m-am cufundat in treburile mele si am lasat ca timpul sa treaca fara sa ii dau o nota de culoare sau ceva similar.
Mi-ar fi placut sa ies pe afara, sa colind magazinele si sa imi cumpar ceva, oricat de mic dar care sa reprezinte starea mea de veselie.
Am primit o scrisoare electronica care a reusit sa imi aminteasca de una dintre dorintele pe care mi-am pus-o in urma cu trei luni ... o dorinta ce nu tine de mine pentru a fi realizata, dar care ar reusi sa imi confere o bucurie sufleteasca greu de descris in cuvinte;
E ceva insignifiant pentru ceilalti... dar pentru mine inseamna mult si oricat de nepasatoare si indiferenta sunt in unele perioade ale vietii mele, in sufletul meu tin la cei de langa mine, chiar daca ei reusesc adesea sa ma faca sa ma simt in plus.
Saptamana aceasta a fost un astfel de moment in care am simtit ca prietenia nu este reciproca si ca problema este undeva la fileu ... de indata ce termin ultimele examene, o sa tatonez terenul si o sa aleg drumul pe care il consider corect. Totul sau nimic!
Nu neg ca problema sta legata de un fir de ata si ca uneori vantul sufle mai mult catre mine, dar atunci cand imi dau tot interesul ca lucrurile sa mearga bine si ele tot sunt intr-un echilibru ciudat, nu stiu ce trebuie sa fac... asa ca fug in directia opusa si ma gandesc sa adopt o alta strategie.
Astept o confirmare pentru a vedea ce este de cizelat in aceasta situatie...
Imi este teama sa scriu mai mult de cat am facut-o pana acum, o sa fug departe de calculator pentru ca in clipa de fata m-a izbit un chef nebun de a face curatenie meticuloasa.
Nu o sa las pe maine ce pot face astazi, si cu siguranta nu o sa las nici pentru poimine...caci "luni nici iarba nu creste".
Viata este usor de asemanat cu un fir de par, caci unii avem o viata lunga iar altii una scurta, aidoma sta problema cu parul... probabil si onduleurile pe care le face parul reprezinta ceva in aceasta viata de poveste.
Cand varfurile se despica, echilibrul incepe sa se piarda si intervin momentele de nesiguranta.
Sunt doar niste ganduri de copil visator :) .
Imi doresc ca viata tuturor sa fie asemeni firelor de par pe care le vedeti in poza de aici.
O viata lunga si fara multe intamplari dezamagitoare.
Mi-ar fi placut sa ies pe afara, sa colind magazinele si sa imi cumpar ceva, oricat de mic dar care sa reprezinte starea mea de veselie.
Am primit o scrisoare electronica care a reusit sa imi aminteasca de una dintre dorintele pe care mi-am pus-o in urma cu trei luni ... o dorinta ce nu tine de mine pentru a fi realizata, dar care ar reusi sa imi confere o bucurie sufleteasca greu de descris in cuvinte;
E ceva insignifiant pentru ceilalti... dar pentru mine inseamna mult si oricat de nepasatoare si indiferenta sunt in unele perioade ale vietii mele, in sufletul meu tin la cei de langa mine, chiar daca ei reusesc adesea sa ma faca sa ma simt in plus.
Saptamana aceasta a fost un astfel de moment in care am simtit ca prietenia nu este reciproca si ca problema este undeva la fileu ... de indata ce termin ultimele examene, o sa tatonez terenul si o sa aleg drumul pe care il consider corect. Totul sau nimic!
Nu neg ca problema sta legata de un fir de ata si ca uneori vantul sufle mai mult catre mine, dar atunci cand imi dau tot interesul ca lucrurile sa mearga bine si ele tot sunt intr-un echilibru ciudat, nu stiu ce trebuie sa fac... asa ca fug in directia opusa si ma gandesc sa adopt o alta strategie.
Astept o confirmare pentru a vedea ce este de cizelat in aceasta situatie...
Imi este teama sa scriu mai mult de cat am facut-o pana acum, o sa fug departe de calculator pentru ca in clipa de fata m-a izbit un chef nebun de a face curatenie meticuloasa.
Nu o sa las pe maine ce pot face astazi, si cu siguranta nu o sa las nici pentru poimine...caci "luni nici iarba nu creste".
Viata este usor de asemanat cu un fir de par, caci unii avem o viata lunga iar altii una scurta, aidoma sta problema cu parul... probabil si onduleurile pe care le face parul reprezinta ceva in aceasta viata de poveste.
Cand varfurile se despica, echilibrul incepe sa se piarda si intervin momentele de nesiguranta.
Sunt doar niste ganduri de copil visator :) .
Imi doresc ca viata tuturor sa fie asemeni firelor de par pe care le vedeti in poza de aici.
O viata lunga si fara multe intamplari dezamagitoare.
ce păr awesome!! şi eu vreaau:D
RăspundețiȘtergere