Soarele-mi zambeste cald

Am depasit starea pe care am avut-o ieri.

Mi-am propus ca de fiecare data - sa las de la mine si sa merg mai departe asa cum m-am obisnuit. Nu vreau ca trecerea sa fie extrem de brusca.

Poate ca uneori nu e bine sa facem ca totul sa fie conform planului sau "ca la carte", trebuie sa mai si picam din aceasta stare si sa luptam cu noi si cu tot ceea ce ne inconjoara ... sa vedem daca suntem capabili sa supravietuim unei situatii critice;

Eu am scos armele sa le tin la indemana, in caz de apare ceva suspect sunt gata de lupta... pana atunci ma bucur de aceasta temperatura minunata si de primavara ce ne zambeste cu drag.

M-am intins pe iarba si am inchis ochii, mi-am imaginat ca sunt intr-un alt loc... singurul detaliu ce se mai asemana cu realitatea era EL, care ma tinea de mana.

E ciudat cum atunci cand ai ochii inchisi, caldura soarelui te imbata cu o stare de visare si vrei nu vrei te impinge intr-o stare de imaginatie bogata.

In aceaste clipe crezi cu tarie cu exista: printi si printese, doar oameni buni, numai bunatate, cuvantul "saracie" nu avea rost sa fie inventat, politica este o minge jonglata de circari, este simplu sa faci orice iti doresti.... si lista poate varia de la om la om.

Senzatia aceea pete rosii ce apar si dispar de pe ploape,mangaierea soarelui, ciripitul parasilor, adierea vantului, norii ce se aseamana cu diverse obiecte sau fiinte... sunt doar cateva jocuri ce imi amintesc de copilarie.

Cum ar putea cineva sa se supere pe vant ca i-a ciufulit parul? Pentru mine vantul este unul dintre prietenii mei buni, caci ma ajuta sa gasesc scuza potrivita pentru bretonul meu jucaus ce nu ma asculta. :)

Nu-mi pare rau de nimic din ce as fi putut face in aceasta zi si nu am facut.