Nu am mai scris de foarte mult in categoria : Povestea mea de iubire.
Capitolul 6 a inceput odata cu intalnirile noastre repetate... ne vedeam cam o data la doua saptamani. Eram cei mai buni prieteni, desi aflasem sentimentele pe care EL le nutrea pentru mine.
Nu stiu daca incapatanarea mea sau un alt motiv ma indemna de fiecare data sa nu ii raspund gesturilor frumoase pe care le facea.
Credeam ca zidul pe care incercam sa il ridic o sa ne tina mult timp doar ca pe niste prieteni buni... am crezut - si inca mai cred in prietenia dintre o fata si un baiat.
Intalnirile noastre decurgeau minunat. Ne plimbam, vorbeam, ma imbratisa - iar eu nu refuzam, caci ador imbratisarile primite de la persoane dragi sufletului meu.
Timpul trecea, EL isi dorea sa ne vedem mai des...
Eu ma mustram, caci era a doua oara cand il faceam sa se indragosteasca de mine si il raneam in cel mai josnic mod.
Tineam la EL, dar nu asa cum isi dorea. Imi placea modul in care aborda lucrurile, felul in care privea situatiile, privirea lui verde si optimista, imbratisarile, punctualitatea, zambestul si multe alte calitati pe care le descoperisem eu pana in acel punct. Nu stiu de ce dar, nu puteam sa depasesc acest prag in sufletul meu. Pentru mine era si imi propuneam sa ramana "cel mai bun prieten".
In nenumarate randuri mi-a fost alaturi atunci cand ceilalti uitau de mine, a fost umarul virtual pe care mi-am varsat multe lacrimi, era prima persoana cu care mi-as fi dorit sa vorbesc in caz de intervenea vre-o problema.
Ceva imi spunea ca trebuie sa las garda jos si sa incerc acest drum, dar o alta parte din mine nu era deacord cu aceasta situatie.
Imi doream mai mult sa am un prieten alaturi... avand in vedere ca nu credeam in iubire.
"to be continued..."
Capitolul 6 a inceput odata cu intalnirile noastre repetate... ne vedeam cam o data la doua saptamani. Eram cei mai buni prieteni, desi aflasem sentimentele pe care EL le nutrea pentru mine.
Nu stiu daca incapatanarea mea sau un alt motiv ma indemna de fiecare data sa nu ii raspund gesturilor frumoase pe care le facea.
Credeam ca zidul pe care incercam sa il ridic o sa ne tina mult timp doar ca pe niste prieteni buni... am crezut - si inca mai cred in prietenia dintre o fata si un baiat.
Intalnirile noastre decurgeau minunat. Ne plimbam, vorbeam, ma imbratisa - iar eu nu refuzam, caci ador imbratisarile primite de la persoane dragi sufletului meu.
Timpul trecea, EL isi dorea sa ne vedem mai des...
Eu ma mustram, caci era a doua oara cand il faceam sa se indragosteasca de mine si il raneam in cel mai josnic mod.
Tineam la EL, dar nu asa cum isi dorea. Imi placea modul in care aborda lucrurile, felul in care privea situatiile, privirea lui verde si optimista, imbratisarile, punctualitatea, zambestul si multe alte calitati pe care le descoperisem eu pana in acel punct. Nu stiu de ce dar, nu puteam sa depasesc acest prag in sufletul meu. Pentru mine era si imi propuneam sa ramana "cel mai bun prieten".
In nenumarate randuri mi-a fost alaturi atunci cand ceilalti uitau de mine, a fost umarul virtual pe care mi-am varsat multe lacrimi, era prima persoana cu care mi-as fi dorit sa vorbesc in caz de intervenea vre-o problema.
Ceva imi spunea ca trebuie sa las garda jos si sa incerc acest drum, dar o alta parte din mine nu era deacord cu aceasta situatie.
Imi doream mai mult sa am un prieten alaturi... avand in vedere ca nu credeam in iubire.
"to be continued..."
asa am citit si acum astept Capitolul 7
RăspundețiȘtergerePS: pune un lift sa avem cu ce urca pana la etaju 3:> (imi place sa sar in lift:>)
Capitol + capitol = carte. cand te apuci sa extinzi fiecare capitol pentru a-l scrie intr-o mini carte?
RăspundețiȘtergeredupa capitolul 10..tre sa incepi sa strangi bani pentru editor:>
RăspundețiȘtergereMultumesc Bi.ZZ.u.
RăspundețiȘtergereMi-ai amintit ca am lasat povestea neterminata.
>:D<
Am doar o simplă întrebare, dacă nu cumva sunt prea indiscretă. De ce nu credeai în iubire? Ai fost dezamăgită înainte? Întreb asta pentru că mi se pare imposibil ca o persoană atât de sensibilă şi profundă ca tine să nu creadă în dragoste.
RăspundețiȘtergerePe atunci credeam ca iubirea este ceva greu de atins. Mereu aveam impresia ca doar unul iubeste si celalalt profita... poate ca asa paream si eu din exterior, pana am ajuns sa imi scot la iveala sentimentele.
RăspundețiȘtergereDar totusi am avut nevoie de cateva luni de relatie pentru a face acest lucru... in schimb sunt relatii care au durat luni sau poate chiar ani si sentimentele nu erau reciproce.
Înţeleg acum. Ei, mă bucur că până la urmă ţi-ai putut deschide sufletul şi ai cunoscut iubirea.
RăspundețiȘtergereNu cred că ţi-am spus, dar unul dintre lucrurile pentru care te-am admirat încă de când am început să citesc povestea a fost sinceritatea faţă de El. Ai fost onestă încă de la început, nu i-ai dat speranţe deşarte. Chiar şi când ai acceptat să aveţi o relaţie i-ai spuns că „s-ar putea să nu meargă”.
Un lucru rar întâlnit în ziua de azi.
Prietenul tău e un băiat norocos.