Ce se intampla?

De curand marturiseam ca vreau sa imi demonstrez ca pot sa fiu matura, dar am observat ca nu pot sa fiu mult timp pe aceasta treapta, caci latura copilareasca iese la iveala si strica tot ceea ce ma chinuisem sa dobandesc.
Vreau sa cred ca oamenii mari au o particica de copilarie in ei.
Cu siguranta eu nu am reusit nici macar 1 % sa arat ca o persoana matura... nu ma dau batuta, intr-o zi poate o sa reusesc sa fac asta.
Parca totul in jurul meu este previzibil...ma asteptam ca dintr-o in clipa in alta sa se intampla ceva.
Si cert este ca asa a fost... gandurile mele despre viitor s-au apropiat treptat si astazi au devenit o realitate despre care nu vreau sa mai stiu nimic;
Nu imi mai pasa de nimic din acest capitol!
Uneori mi-as dori ca oamenii sa fie asemeni magnetilor mei de frigider: veseli , dar tacuti.

Adevarul este altul, pe zi ce trece oamenii devin tot mai usor de manipulat de fortele raului si uita sa zambeasca, sa fie darnici si uita chiar si de propia lor personalitate;
Devin niste marionete... ei chiar nu observa?

Intr-o alta ordine de idei de cateva zile am o stare de creativitate. Imi vine sa tai, cos, desenez, modelez, fotografiez si chiar sa improvizez - pacat ca nu prea am talent. Ma gandeam ca poate reusesc sa fac ceva demn de privit cu admiratie, dar pana acum nu am facut cine stie ce...
Repetitia este mama invataturii, poate intr-o zi o sa imi descopar o latura artisitica...pana atunci spicuiesc ceea ce imi place, chiar daca reusita nu este maxima.

Ploua marunt,

Ploua cu sete

Plantele vor sa se imbete...