Asa cum spune si zicala "luni nici iarna nu creste"... atunci cand "luni" vine dupa o sarbatoare cel mai bine este sa nu stam in casa sa lenevim, caci senzatia de oboseala se amplifica.
Zis si facut, dis de dimineata m-am trezit, m-am echipat si am plecat.
Chiar daca imi era putin rau, am trecut peste aceasta stare si am mers pe drumul ce mi-l dicta inima.
Ziua se anunta insorita, dar din cand in cand cate un nor de ploaie incerca sa ne sperie ... nu i-a reusit, vorba aia "daca vrem sa stam - stam".
Aceasta iesire a avut condimente de tot soiul, nu cred ca i-a lipsit ceva in mod express.
Am inceput sa privesc cu alti ochi "familia de schimb", cand spun asta ma refer la ceva bun, caci am descoperit o latura pe care nu mi-o puteam imagina vreodata.
La inceput am fost putin timida si retrasa in exprimari, dar cu timpul mi-am dat seama ca totul este ca in familie si nu trebuie sa ma limitez la nimic.
( Nu o sa povestesc ce am facut, ce am mancat sau mai stiu eu ce, fiecare isi imagineaza cum doreste o astfel de zi... eu mi-o voi aminti mereu in detaliu fara sa fie nevoie sa scriu undva despre toate sentimentele ce m-au napadit)
EL mi-a fost alaturi la fiecare pas si m-a facut sa plutesc pe niste nori pufosi.
Seara a venit mai repede decat imi doream, dar nu m-a deranjat ... asteptasem cu dor sa dorm cu capul pe pieptul sau.
Oboseala din timpul zilei isi face simtita prezenta.
L.e. : Dezamagitor este faptul ca oamenii, cand merg la gratar, isi pun in masina cele necesare gurii si stomacului, fara sa se gandeasca nici macar o clipa de mediul inconjurator.
Cat costa o punga, un sac, o cutie in care pui gunoaiele?
Am privit in jur vecinii de gratar, toti au fumat, baut, facut gratarul si au plecat lasand jarul sa fumege inutil... toate acestea duc la plouare.
Un loc ce a fost frumos, o pajiste mare si plina de verdeata ... ieri parea mai degraba un loc de aruncat gunoi.
Nu stiu daca a remarcat cineva ceea ce am facut noi inainte de a pleca... poate chiar daca au vazut li s-a parut ciudat si au ras fara sa se gandeasca ca ar putea sa ia si ei un exemplu.
Eu ma gandesc ca putin cate putin, fiecare ar putea sa stranga gunoaiele, chiar daca nu le apartin...nu o fac pentru ceilalti, ci pentru ei.
Zis si facut, dis de dimineata m-am trezit, m-am echipat si am plecat.
Chiar daca imi era putin rau, am trecut peste aceasta stare si am mers pe drumul ce mi-l dicta inima.
Ziua se anunta insorita, dar din cand in cand cate un nor de ploaie incerca sa ne sperie ... nu i-a reusit, vorba aia "daca vrem sa stam - stam".
Aceasta iesire a avut condimente de tot soiul, nu cred ca i-a lipsit ceva in mod express.
Am inceput sa privesc cu alti ochi "familia de schimb", cand spun asta ma refer la ceva bun, caci am descoperit o latura pe care nu mi-o puteam imagina vreodata.
La inceput am fost putin timida si retrasa in exprimari, dar cu timpul mi-am dat seama ca totul este ca in familie si nu trebuie sa ma limitez la nimic.
( Nu o sa povestesc ce am facut, ce am mancat sau mai stiu eu ce, fiecare isi imagineaza cum doreste o astfel de zi... eu mi-o voi aminti mereu in detaliu fara sa fie nevoie sa scriu undva despre toate sentimentele ce m-au napadit)
EL mi-a fost alaturi la fiecare pas si m-a facut sa plutesc pe niste nori pufosi.
Seara a venit mai repede decat imi doream, dar nu m-a deranjat ... asteptasem cu dor sa dorm cu capul pe pieptul sau.
Oboseala din timpul zilei isi face simtita prezenta.
L.e. : Dezamagitor este faptul ca oamenii, cand merg la gratar, isi pun in masina cele necesare gurii si stomacului, fara sa se gandeasca nici macar o clipa de mediul inconjurator.
Cat costa o punga, un sac, o cutie in care pui gunoaiele?
Am privit in jur vecinii de gratar, toti au fumat, baut, facut gratarul si au plecat lasand jarul sa fumege inutil... toate acestea duc la plouare.
Un loc ce a fost frumos, o pajiste mare si plina de verdeata ... ieri parea mai degraba un loc de aruncat gunoi.
Nu stiu daca a remarcat cineva ceea ce am facut noi inainte de a pleca... poate chiar daca au vazut li s-a parut ciudat si au ras fara sa se gandeasca ca ar putea sa ia si ei un exemplu.
Eu ma gandesc ca putin cate putin, fiecare ar putea sa stranga gunoaiele, chiar daca nu le apartin...nu o fac pentru ceilalti, ci pentru ei.
Aerul fu curat..dar vederea fu poluata...nu ai cu cine in tara asta..macar cate un pic de-ar face fiecare...sau cateva legi aspre si mentinute poate ar insemna ceva.
RăspundețiȘtergerehttp://www.letsdoitromania.ro/sustine-proiectul/
RăspundețiȘtergere