Scriu cu sufletul...

Ma simt pierduta intr-o lume mare. Am nevoie de o mana care sa ma aduca cu picioarele pe Pamant. Sau poate o palma primita de la viata pentru toate greselile pe care le-am comis pana in clipa de fata. Sa simt pe propria-mi piele ceea ce simt altii cand ii dezamagesc prin tot ceea ce zic, fac sau gandesc;
Vreau sa am certitudinea ca ceea ce spun nu este gresit.
Imi este dor sa simt multitudinea de fiorii ce imi treceau prin corp... cu timpul au ramas doar cateva mii de fiori ce imi napadesc adesea existenta; Pentru mine sunt suficienti cat sa simt ceea ce am nevoie pentru a pasi in ziua ce urmeaza cu aceleasi ganduri bune, dar niciodata nu strica o cantitate mai mare de sentimente placute.
Vreau o lupta intre sentimentele mele, o rascoala de emotii si multi fluturi ce vor ramane vesnic jucausi in gandurile mele.
Imi lipsesc momentele in care il surprindeam prin comportamentul meu schimbator...
Nu vreau sa fiu o cicalitoare! Dar atunci cand simt ca ceea ce gandesc ar putea sa il ajute, nu ezit sa ii spun asta, dar poate ca felul in care o spun nu este tocmai cel potrivit.
Oare mai pot sa fiu aidoma cu EA de la inceput?
As vrea sa ma schimb. Sa dispar din viata tutoror si sa apar cu totul diferita, atat fizic cat si intelectual.
Mi-ar placea sa imi demonstrez mie, ca pot sa fiu matura ... dar oare chiar pot?

In ceea ce il priveste pe EL il iubesc la fel de mult ca in momentul in care am ajuns pe cea mai inalta culme a sentimentelor, nici un vant de primavara nu ma poate darama de acolo.
Am luat in brate toate momentele placute petrecute alaturi de EL si nu am uitat sa iau cu mine si visele pe care impreuna le avem... si pe care intr-o zi o sa le ducem la bun sfarsit.
Uneori simt ca ii gresesc, cu siguranta ma doare cel mai mult cand stiu ca am facut o gafa ce l-ar putea dezamagi.
Adesea ma intreb de unde are atat de multa forta sa treaca peste greselile pe care le fac, sa pretinda ca nu l-am suparat, sa tina la mine enorm chiar si atunci cand stiu ca l-am dezamagit.
Cu timpul mi-ar placea sa fur de la EL secretul pe care il detine... este matur dar cu toate astea este un copil jucaus si plin de momente adorabile.
Eu nu sunt decat o copila, nimic mai mult.
De cand am terminat liceul, daca nu si inainte sa il termin, m-am amenintat pe mine ca o sa vina ziua in care "ma fac mare si o sa ii calc pe toti in picioare"... din pacat m-am oprit la stagiul de dorinta;
Am invatat de la EL sa imi moderez putin cantitatea de sentimente pe care le-o acord celor din jur si sa nu mai fiu exagerat de credula. Nu tot ce flutura in vant este adevarat;
Da, ai avut dreptate cand imi demonstrai ca povestile reale din viata mea au continuitate cu gandurile pe care mi le impartaseai. Era ca si cum TU erai naratorul intr-o poveste pe care o cunosteai in detaliu... adevarul este ca eu iti povesteam ceea ce vedeam si tu faceai o constatare care se potrivea intocmai cu ceea ce urma sa se intample.
Am avut mult de castigat din asta.
Poate ca m-am indepartat brusc de cei din jurul meu, cert este ca nu au observat asta...iar eu nu le duc zilnic dorul, asa cum o faceam inainte.
Sunt fericita aici in cochilia mea, alaturi de o parte din vechea mea familie (sau mai bine spus actuala) si de Tine dragul meu...de tine si de noua mea familie.

" a iubi" - acest sentiment a fost descoperit alaturi de tine, nu am crezut niciodata ca o sa simt asta si mai ales ca o sa reusesc sa desprind acest "te iubesc" de pe buzele mele ce pecetluite.

O spun cu mana pe inima, pentru mine esti si vei ramane unic. Toata increderea mea ti-am acordat-o tie... daca nu esti tu acela, altul nu va fi.
Nu ma cunosc poate nici pe jumatate din cat ma stii tu, dar ceea ce am spus mai devreme o simt si stiu ca asa va fi.
Imi doresc ca EU si TU sa devina peste cativa ani NOI - in adevaratul sens al cuvantului.