Am vizitat Muzeul Naţional al Satului -"Dimitrie Gusti", un loc unde am descoperit o liniste aparte, un miros de pamant umed, multa verdeata, amintiri din povesti si un sentiment de revelatie profunda;
Faptul ca nu am avut parte de bunici, m-a privat de descoperirea lucrurilor vechi si mirosul de "casa taraneasca" .
Astazi priveam lacoma tot ceea se gasea aici : sobe de pamant, carpete, paturi ce la o prima privire pareau tari si incomode, "straie taranesti", aparatul de facut tuica, masa rotunda si scaunele implicite ce imi aminteau de povestea pe care am citit-o in urma cu multi ani, dar care acum se desfasura in mintea mea precum un film. Mi-l imaginam pe Ilie Moromete si familia sa cum mancau la aceasta masa, iar copii stateau sa fuga care incotro apucau.
Casele de diverse marimi si modele...m-au facut sa imi dau seama ca lumea a evoluat destul de mult, de la acoperisuri de trestie sau paie uscate - la tabla si alte materiale.
De la paturi incomode la saltele mari si moi.
Oalele de lut au reprezentat un lucru existent in fiecare casa, acum gasim portelan, inox, plastic sau Yena.
Multe obiecte decorative au fost inlocuite de tablourile din zilele noastre, cu siguranta majoritatea oamenilor privesc acum "stergarele" ca pe niste chiciuri... acestia nu se mai gandesc la migala cu care au fost facute si nici la insemnatatea pe care au avut-o.
Portul popular pe care l-am vazut in cateva dintre case m-a lasat cu un zambet pe chip.
Cand eram mica am avut si eu o ie ... avea modelul brodat cu ata albastra - ma simteam deosebit cand o purtam, nu imi pasa de parerea celorlati.
Pentru mine aceasta plimbare a insemnat mult, caci alaturi de EL am mai bifat un muzeu vizitat si am colectionat un amalgam de sentimente si multe fotografii.
Chiar daca nu am aratat, din cauza faptului ca am avut cateva conflicte cu sanatatea mea, mi-a placut aceasta iesire.
Frigul m-a suparat putin...am sperat ca vremea sa se indrepte si din aceasta cauza nu m-am imbracat foarte gros.
P.s. Imi doresc sa devin o criotoreasa desavarsita pentru a imi face un quilt :).
Faptul ca nu am avut parte de bunici, m-a privat de descoperirea lucrurilor vechi si mirosul de "casa taraneasca" .
Astazi priveam lacoma tot ceea se gasea aici : sobe de pamant, carpete, paturi ce la o prima privire pareau tari si incomode, "straie taranesti", aparatul de facut tuica, masa rotunda si scaunele implicite ce imi aminteau de povestea pe care am citit-o in urma cu multi ani, dar care acum se desfasura in mintea mea precum un film. Mi-l imaginam pe Ilie Moromete si familia sa cum mancau la aceasta masa, iar copii stateau sa fuga care incotro apucau.
Casele de diverse marimi si modele...m-au facut sa imi dau seama ca lumea a evoluat destul de mult, de la acoperisuri de trestie sau paie uscate - la tabla si alte materiale.
De la paturi incomode la saltele mari si moi.
Oalele de lut au reprezentat un lucru existent in fiecare casa, acum gasim portelan, inox, plastic sau Yena.
Multe obiecte decorative au fost inlocuite de tablourile din zilele noastre, cu siguranta majoritatea oamenilor privesc acum "stergarele" ca pe niste chiciuri... acestia nu se mai gandesc la migala cu care au fost facute si nici la insemnatatea pe care au avut-o.
Portul popular pe care l-am vazut in cateva dintre case m-a lasat cu un zambet pe chip.
Cand eram mica am avut si eu o ie ... avea modelul brodat cu ata albastra - ma simteam deosebit cand o purtam, nu imi pasa de parerea celorlati.
Pentru mine aceasta plimbare a insemnat mult, caci alaturi de EL am mai bifat un muzeu vizitat si am colectionat un amalgam de sentimente si multe fotografii.
Chiar daca nu am aratat, din cauza faptului ca am avut cateva conflicte cu sanatatea mea, mi-a placut aceasta iesire.
Frigul m-a suparat putin...am sperat ca vremea sa se indrepte si din aceasta cauza nu m-am imbracat foarte gros.
P.s. Imi doresc sa devin o criotoreasa desavarsita pentru a imi face un quilt :).
Nu mai bine treci peste faza cu croitoritul si iti cumperi unul? Astfel scapi de partea cu invatatul de-ale croitorelii.
RăspundețiȘtergere