Povestea unui suflet

M-am trezit prea de dimineata, mi-am dat seama ca oricat as incerca sa pierd vremea prin casa tot este prea devreme. Somn nu mai aveam, asa ca m-am hotarat sa ma ridic din pat si sa fac ceva, dar cum era o ora matinala...zgomot nu puteam sa fac...m-am indreptat spre oglinda si ceea ce am vazut nu mi-a placut. Eram foarte ciufulita, bretonul statea aiuritic si nu aveam nici cea mai mica idee ce sa ii fac. Nu vreau sa lungesc mult vorba cu acest incident, caci am multe alte intamplari despre care pot sa vorbesc si care merita notate in aceasta bucatica de suflet virtual. Cert este ca am reusit sa pierd timpul cu aranjarea parului. Pana la urma tot raul spre bine, nu? Vremea nu parea la fel de prietenoasa ca ieri, asa ca m-am imbracat bine si am plecat catre treburile mele. Am ajuns la locul stabilit cu o jumatate de ora mai devreme...am sperat ca daca tot sunt prima la locul cu pricina sa fiu servita repede si sa plec la fel de repede. Rabdarea mi-a fost pusa la incercare, pentru ca soco...

Sunt multe lucruri la care m-am gandit noaptea trecuta...acum realizez ca nu a fost o noapte pierduta, ci a fost o noapte castigata. In minte mi-au trecut multe ganduri... unele putin ciudate, iar altele reale. Printre ciudatenii se poate numara ideea ca in camera mea se afla multe priviri, cand spun asta ma refer la faptul ca am o camera foarte primitoare din punctul meu de vedere, este copilaroasa, adica plina de plusuri...sincera sa fiu nici nu stiu cate plusuri am, stiu doar ca EL imi atrage mereu atentia ca sunt prea multe. Imi aminteam de multele dorinte pe care le-am avut atunci cand eram mica in privinta camerei mele: sa fie spatioasa, sa am mereu o vaza cu flori, un birou pe care sa tin agenda sau jurnalul, peretii sa fie pal vopsiti, sa am o fereastra mare si bineinteles camera sa fie la etajul 3. Nu stiu de ce, dar mi-am amintit de L. fata pe care am numit-o in copilarie "prietene mea", am avut o discutie in urma cu multi ani despre nori si mai ales ne gandeam cat ...

Asta-i vremea ce-am poftit. Este plin de diversitate. Soarele zambeste larg, dar cu toate acestea este frig...acel frig ce ne da culoare obrajilor. Zapada straluceste, aerul curat se aseamana putin cu cel de la munte, pasarile zboara pe cer putin ametite, copii vin de la scoala si se gandesc la sfarsitul de saptamana, adica la distractie. Cu certitudine pot spune ca a mai trecut o iarna in care eu nu m-am dat cu sania, desi mi-am dorit...am asteptam sa ne intalnim amandoi si sa facem acest lucru...sa lasam maturitatea la usa de la intrare si sa ne comportam ca niste copii, asa cum am facut in ziua in care ne-am tavalit in zapada. Mi-ar placea sa cred ca zilele friguroase au disparut si ca primavara incepe sa isi faca simtita prezenta. In ultima perioada cred ca am devenit o sedentara, am mers doar la facultate si la etajul 3. Imi lipsesc plimbarile lungi din parc. Imi doresc sa alerg dupa fluturasul de tenis, sa joc sotronul, sa alerg si Tu sa ma prinzi, mi-ar placea sa merg cu bicicl...

Astazi am realizat ca mi-am facut un ritual dimineata dupa ce ma trezesc. Cand spun asta ma refer la faptul ca mereu ma uit pe fereastra si ma gandesc la "cat de placut/neplacut este afara?" sau "cu ce haine sa ma imbrac?". Vremea nu pare imbietoare, daca stau bine sa privesc parca ceata e asemeni laptelui...copacii sunt acoperiti de o patura gri si este multa zapada pretutindeni. Simt cum cineva sau poate ceva imi sustrage puterile si cu cat timpul inainteaza eu incep sa ma transform in ceva hidos... Am avut parte si de momente in care imi venea sa plang, asa cum faceam in urma cu ceva vreme, macar atunci stiam ca prin metoda aceasta ma descarcam de tensiune si de restul sentimentelor negative ce nu nu-mi dadeau pace... dar acum oare ar mai avea acelasi efect? Sunt mandra ca nu am mai incercat "motoda" si am reusit sa ma stapanesc si sa trec peste clipele cu tensiune maxima. Sunt lucruri pe care nu le inteleg, oricat de mult mi-as dori ma depasesc... ma s...

L-am cunoscut in urma cu aproximativ 3 ani...imi amintesc in detaliu momentele in care ne-am intersectat prima data. Pe atunci eram o copila ce se entuziasma la orice "nou" din viata. Simteam cum inima imi tresare de bucurie de fiecare data cand il vedeam. Pastrez si acum prima poza. Nu m-am gandit niciodata la o apropiere intre noi...mi s-a propus intr-o zi mai in gluma mai in serios acest lucru, si atunci nu am stiut cum sa reactionez. Acum cand e prea tarziu imi dau seama ca mi-a suras mai mult decat trebuia ideea. Erai mereu aproape atunci cand aveam nevoie ca cineva sa imi lumineze drumul intunecat... Astazi am primit o vestea pe care ma asteptam sa o primesc, dar pe care nu voiam sa o cred : "ultimele resuscitari au fost in zadar, inima a fost mult prea slabita, Moby a decedat ". Degaba apar regretele... e prea tarziu sa iti spun ca planuisem sa am mare grija de tine, asa cum nu a avut nimeni altcineva... Am primit certificatul de deces in care scria : "S...

Trece timpul, nici nu imi dau seama cum...ma asez la locul meu de studiu si cand ma uit la ceas imi dau seama ca ziua a trecut mult prea repede; La drept vorbind nici afara nu as avea ce sa fac, e atat de frig incat imi este frica sa fac un om de zapada ... s-ar naste un suflet de gheata la propriu. Nici nu se pune problema de plimbari, imi piere gandul cum dau de gerul cumplit de afara...desi privind pe geam, soarele zambeste si ne pacaleste ca este cald si bine, deschizand geamul cateva secunde ne izbeste un val rece ce ne taie repede ideea de a iesi pe afara. Inca ma gandesc la ghioceii ce tocmai incercau sa iasa inainte de a veni aceasta vreme urata...saracutii, acum sunt sub greutatea zapezii, probabil degerati de frig. Oare in martie o sa mai vedem ghiocei? Eu ma simt rece, irascibila si putin "agitata", nu stiu de ce sunt asa. Incerc sa fac ca totul sa fie bine, dar sunt momente in care fara sa imi dau seama gresesc cuiva...scuzele nu isi au rostul atunci cand am lovit...

Astazi am zapat printre site-uri. Am primit o informatie ca editura Polirom are oferta speciala de preturi... asta consta in carti la pretul de 4,99 ron sau 9,99 ron . Cei interesati sunt rugati sa arunce o privire asupra site-ului si sa revina cu un scurt rezumat a ceea ce au vazut si merita cumparat. In rest nu stiu ce sa spun despre aceasta zi...am avut parte de o disputa continua cu mine insami. O parte din mine vroia sa invete, iar cealalta mai puternica se incapatana cu deavarsire. Am tras de timp cat am putut dar cred ca este cazul sa ma apuc de treaba, lenevesc in defavoarea mea. Imi iau inima in dinti si ma apuc de citit sinteze, carti si tot ceea ce este necesar pentu a trece cu brio aceste examene. Am cam neglijat blogul, cel putin eu asta simt...chiar daca scriu zilnic, ca si pana acum, simt ca nu mai am energia ce venea din interior, sentimentul ala care facea ca gandurile sa se tansforme in cuvinte. In scurt timp o sa ma revansez, sper sa imi adun puterile si sa scriu a...

M-am trezit devreme, am avut timp sa ascult stririle diminetii. Se anunta frig pana miercuri, teoretic astazi trebuia sa fie mai frig ca ieri din cele spuse de cei de la INMH, dar mie mi s-a parut mai cald, probabil din cauza faptului ca nu mai ningea si mai ales pentru ca a rasarit soarele. Mi-am dorit mult sa vina iarna si sa ninga...acum realizez ca este deja prea mult, picam in cealalta extrema. Zapada a ramas in cantitati considerabile, oriunde te uiti cu ochii vezi zapada, pe o astfel de vreme mai lipsesc cativa ursuleti polari. Degaba m-am imbracat gros zilele acestea pentru ca raceala a gasit un loc oportun pentru a ma lua prin invaluire. Frigul asta parca imi intra direct in suflet. Am tusit de cateva ori, atat mi-a trebuit pentru ca EL sa-mi ofere pastile...m-am eschivat eu cat am putut sa nu le iau, dar n-am avut incotro. Pranzul l-am luat alaturi de EL, imi place enorm sa fac acest lucru...simt senzatia aia cand apar aripile de fericire. M-a invatat sa lenevesc in stilul lu...

O alta dimineata in care frigul a reusit sa indeparteze si ultima farama de somn pe care o pastram in mine. Am avut parte de o plimbare mai ciudata cu maxi-taxi, pot spune ca acesta este locul unde intalnesti oameni de tot felul, simti mirosul de mancare din haine, asculti muzica de la telefonul colegului de scaun, auzi conversatia doamnei din primul rand cu domnul de pe ultimul scaun...aici avem "di toate". Un singur lucru mi-a atras atentia intr-un mod placut, a urcat un domn cu doi copii, pe cel mare il chema Alex, iar pe fratele cel mic nu am reusit sa aflu. Ma uitam la entuziasmul cu care intrebau unde se afla, cat mai este pana trebuie sa coboare...un lucru m-a miscat sufleteste...baiatul mare a descoperit un loc liber si i-a facut semn prichindelului sa stea el jos. Ajungand la metrou, i-am revazut, aici au gasit loc incat sa stea si tatal lor alaturi de ei, se uitau dezorientati cand s-a auzit "atentie se inchid usile". In statia in care a trebuit sa schimb ...

Cand am intrat pe blog, am descoperit ca am primit un premiu de la copila ce locuieste pe aceeasi lungime de unda . Ii multumesc pentru acest cadou si mai ales pentru faptul ca ma considera originala si plina de imaginatie. Ideea acestui "joc" spune ca trebuie sa inmanez acest premiu catre 5 persoane pe care le citesc si cei numiti de mine trebuie sa faca la randul lor acelasi lucru. Wanna - Paharul cu mare Jenny - 'inima din hârtie' Alinuta - Hands up! Anna - Anna's blog Mada - 3M

Visez cu ochii deschisi la momentele in care o sa pot sa iau viata in piept. La clipele in care decizile imi vor apartine in totalitate...in aceste vise nu omit sa ma gandesc si la "greul zilei de maine" (facturi, ce gatesc, cum distribui banii, ce si cum cheltuiesc - ce cumpar si la ce renunt). Viata se misca mai greu decat ne dorim noi, dar stie ea de ce merge cu pasi marunti...cunoaste mai bine ca fiinta umana "pretul vietii". Noi, oamenii, ne dorim cand suntem mici sa ajungem mari, cand e vara sa fie iarna, cand e zi sa fie noapte, cand ninge - sa ploua, cand plangem - sa treaca timpul peste aceasta perioada, iar la batranete ne dam seama de viteza cu care am vrut sa trecem prin viata. Atunci ne dorim ca timpul sa stagneze in loc . Of, iar vorbesc de parca as fi ajuns la batranete, sau as fi trecut prin viata incat sa ajung la asemenea concluzii... nu sunt decat o adolescenta cu multe vise si o gandire adesea imatura. Imi doresc sa ajung departe, dar pentru ast...

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile? Intotdeauna semn de carne, ii ofera cartii un plus de culoare si nu maltratez nici saraca carte. Ce ar insemna sa citeasca o carte 10 persoane si fiecare sa indoaie colturile? 2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta? Megan Gressor, Kerry Cook - Cele mai frumoase povesti de dragoste (am primit-o de ziua mea, si am citit din ea, chiar daca nu era precum ma asteptam). 3. Citiţi în baie? Chiar face cineva asa ceva? Am crezut ca doar in filme...si atunci de amuzament. 4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta? Da, spre rusinea mea...stiu ca nu am talent, dar as vrea sa o scriu pentru mine. Sa imi scriu viata si povestea de iubire in cuvinte. 5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi? Nu am o parere buna, ci foarte buna, deoarece de cand au aparut cartile la preturi accesibile am auzit mai mul...

Si s-au dus si aceste 9 luni, "apai" in timpul acesta se construieste un om, se hotaraste un destin, se naste sau nu o soarta in catastif-ul cel mare si negru. Sunt necesare atatea luni pentru a se naste ceva? Sau poate cineva? Ceva ce respira sacadat, simte, traieste numai cu ajutorul nostru. Dupa acest timp petrecut impreuna imi dau seama ca pentru noi aceste 9 luni au trecut cu un scop...acela de a se naste iubirea noastra, de a creste pe fiecare zi mai mult, de a respira prin noi, de a trai prin inimile noastre....de a se bucura de fiecare clipa cand suntem impreuna. Uneori imi doresc sa te fi descoperit la timpul oportun...sa fi sarit alaturi de tine mai multe hopuri, sa trec prin viata fara sa fac greseli pe care acum le regret si sa intalnesc aceste sentimente la o varsta mai frageda...pentru ca acum, in clipa de fata sa numaram mai multe luni de cand am renuntat la Tine si la Mine si am devenit Noi. N-am crezut in iubirea la distanta, fie ea mica sau mare...mereu ii v...

Vroiam sa spun ceva, dar am uitat ce... m-am lasat dusa de val si am facut multe alte lucruri ce nu aveau importanta...dar care au reusit sa imi fure ideea din minte. Acum ma gandesc la prefacatoria unora. Au trecut zilele in care credeam in aceste masti ale oamenilor din jurul meu. Ganduri infantile ma indemnau sa sper ca totul se poate schimba si ca nimic rau nu se intampla, ci doar negativismul din mine vroia sa vada asta. Mi se pare ciudat ca inca mai sunt persoane ce au fost lovite de grimasele prietenilor, de momentele de eschivatie evidenta si cu toate astea inca nu au invatat sa se apare de aceste lovituri dure. Nu, nu ajungem nicaieri asa. Eu tac, tu poate taci ca tac eu, sau poate taci de nepasare. Cine mai sta sa se intrebe? De ce sa lovim in stanga si in dreapta atunci cand nu ne mai dorim compania cuiva? Nu este mai bine sa ne indepartam atunci cand simtitm ca X nu mai are ce cauta in compania noastra, sau sa gasim o cale in care am putea sa ii dam de inteles acest lucru.....

Si ninge, ninge, un cosmar din pat ma impinge...este timpul sa ma trezesc si din loc sa o pornesc. Deschid ochii mici si albastri...realizez ca ceasul indica o ora inaintata...chef sa invatat nu am, dar in schimb am o farama de vointa ce pare ca nu vrea sa ma paraseasca. Imi este teama sa ma uit pe fereastra, ninge, viscoleste...parca si frigul a devenit vizibil. Fenomenul asta meteorologic nu cred ca mai bucura pe cineva astazi, nu ii mai vad rostul. Zapada a cazut grea si a acoperit micutii ghiocei. Daca trebuie sa ies afara, simt hainele grele si multe pe mine, ma incomodeaza geaca/paltonul...nu mai suport ghetele, imi e dor sa port balerini si tenesi colorati, sa imbrac haine usoare...vreau primavara plina de farmecul ei, de zumzet, flori albe si roze ale copacilor, cerul albastru pur, soare calduros, plimbari si jocuri. Pana miercuri o sa incerc sa evit contactul cu lumea exterioara, nu vreau sa fiu nevoita sa ies din casa si mai ales nu vreau sa ating zapada. Sunt revoltata pe f...

Energia mea a disparut fara motive concrete, nici macar nu si-a luat ramas bun de la mine...imi lipseste enorm, m-a lasat tocmai acum cand aveam mai mare nevoie de ea. Sunt optimista dar nu ajunge asta...am nevoie de energie pentru a putea sa zambesc si sa ma comport normal. A fost un weekend ciudat, plin de evenimente dar nimic in favoarea energiei mele...totul se scurge ca o clepsidra, ma simt lipsita de sentimente si nu imi place, dar ce pot sa fac? Viata e verde, sau roza...depinde cum vrem noi sa fie...dar avem nevoie de un impuls pentru a o preschimba. Tot ceea ce am scris mai sus au fost simple ganduri de moment, caci seara s-a terminat cu imbratisari si promisiuni copilaresti. Am scapat de o zi interminabila, o zi in care credeam ca toate lucrurile decurg "pe dos"...am invatat ca trebuie sa imi pastrez calmul, optimismul si mai ales sa nu uit nicio clipa ca am o persoana dragastoara si iubareata alaturi de mine, pe care ma pot baza si in cele mai negre situatii. Asta ...

Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri descoperite, emotii, raset zgomotos si noi cunostinte. Ma simt obosita, pentru ca toata noaptea m-am trezit ingandurata, dar nu inteleg de ce...pentru ca nu ma framanta nimic. Sunt impacata cu mine insami acum, pentru ca am reusit sa duc la bun sfarsit ceea ce imi doream si chiar totul a descurs mai bine decat ma asteptam. Imi vine sa zambesc si sa tip cat pot de tare ca sunt fericita, deoarece cei dragi ma sustin in realizarea proiectelor pe care mi le propun sau pe care sunt nevoita sa le indeplinesc. Chiar daca nu am averi si bogatii materiale pot spune cu mana pe inima ca viata mea este minunata asa cum este, caci am oameni pe care ma pot baza si cu care mi-as dori sa imi petrec tot restul vietii. Momentele in care ma fac sa zambesc, sa lupt pentru ei, sa fiu ambitioasa, sa le declar ceea ce simt si mai ales atunci cand imi arata ca reprezint ...

Vreau sa povestesc despre un incident ce nu imi da pace de cand am aflat... In urma cu o saptamana, trebuia sa ma vad cu D.D. dar a intervenit ceva in planul meu zilnic si am fost constransa de situatie sa aman aceasta iesire ce urma a fi plina de nebunii. Mi-a parut rau ca nu am putut duce la indeplinirea acastei dorinte. In prealabil o anuntasem ca amanam tot, dar parca tot mai aveam sa ii spun ceva, sa nu o stiu suparata pe mine...vroiam sa ma inteleaga ca am avut motive destul de puternice pentru a renunta la iesire, asa ca m-am hotarat sa ii trimit un mail in care sa detaliez ceea ce ma macina. Zis si facut, am scris si am trimis. Am asteptat un raspuns o zi, doua, trei...dar nimic. Am crezut ca s-a suparat si ca asta imi este sentinta. Ieri, ingandurata ii povestesc lui EL despre problema mea...si despre temeriile pe care le aveam. Ma gandeam la faptul ca a inceput practica si nu are timp sa intre pe net, dar poate nu mai are net....sau este suparata pe mine...pana si ipoteza ast...

Am facut bine? Dar eu ma gandesc ca mai bine...? Care este parerea ta? Fiecare zi este plina de decizii, inca din clipa in care ne hotaram daca este momentul sau nu sa ne trezim, alegerea hainelor pe care le imbracam in aceasta zi, modul in care vom ajunge la munca/facultate pana seara tarziu se gasesc multe momente in care suntem constransi de situatie sa raspundem unor provacari sau sa luam decizii. Efectele actiunilor noastre se pot vedea imediat: un zambet adus pe chipul cuiva, o privire aruncata intamplator sau pur si simplu o satisfactie personala, pe care trebuie sa o luam ca atare. Uneori consideram ca aceasta cale pe care am ales sa o urmam este cea corecta...dar vine o zi in care realizam cu stupoare ca tot drumul a fost parcurs in zadar...am gresit calea si trebuie sa o luam de la capat. Un nou inceput aduce de la sine multe alte decizii si alegeri greu de facut. Sunt clipe in care si eu ma gandesc daca este bine sau nu sa reactionez "asa" in X situatie. Eu vad pun...

Sunt prea iertatoare, in aceasta lume impunatoare; Imi place sa sper, ca viitorul poate fi prosper. Visez la lucruri marete, ce par sa se inghete; Vorbe, fapte, vise...toate-s la mine-n gand inchise Naivitatea este un mare defect, crezand intr-un "nimic concret" Cuvintele raman rostite, dar ele nu vor fi infaptuite! Gesturi de fatada, doar pentru o mare promenada; Zambete, plecari, uitari...doar pentru niste calatori M-am plictisit sa ascult acelasi gand ipocrit Sa cred ca viata ne poarta pe drumuri fara vlaga, Ne complacem in situatie, dar ratiunea nu ne da pace Viata ne indeamna sa zambim...chiar de suntem doi straini!

E placut afara, poate mult prea placut pentru aceasta perioada calendaristica...e vremea plimbarii si a visarii. Incepe sa se amestece culorile anotimpului ce urmeaza sa vina: iarba cruda de-un verde ametitor, florile multicolore, ghioceii albi si puri...cerul albastru si norii ce par a fi desenati cu o culoare nedefinita. Nu prea vreau sa ma bucur de aceste raze de soare, simt ca sunt trecatoare, iar in curand o sa se asterne din nou valul de frig, ce ne ofera o culoare roz-rosiatica in obraji . Mi-ar placea sa ies la alergat, sa ascult muzica si mai ales sa ma pierd in timp si spatiu. Dar stiu ca vremea este pacalitoare, asa ca astazi o sa ma multumesc cu sport la domiciuliu. Am o stare de visare, de melancolie si ma complac cu aceasta situatie... Ma ascund sub umbrela 'viselor' colorate...

Zilele trecute am vorbit cu DaniEla despre baietii care raman galanti si atenti cu partenerele si nu uita sa le daruiasca flori - fie niste flori pe care partenera nu le adora, gestul conteaza. Imi povestea motivele pe care le invoca iubitul ei pentru a se eschiva de la a oferi flori. Nu vreau sa pun parte nimanui si nici sa acuz...dar uneori ambele parti au dreptate...ea isi doreste dar nu mai primeste, el i-ar darui flori dar stie ca ea se va intrista cand florile se vor usca. Totul s-ar rezuma pentru el ca: un pas inainte , doi inapoi. Astazi in timp ce mergeam cu mijlocul de transport in comun, doi oameni in varsta mi-au atras atentia...i-am privit cum s-au asezat pe scaune - mai intai ea, apoi el. Batranul i-a luat mana sotiei si pe tot parcursul drumului a tinut-o intre mainile lui tremurande din cauza trecerii anilor. Atunci cand au coborat ...el a fost primul, a apucat mana sotiei si a ajutat-o sa coboare...i-am privit si dupa ce masina a pornit la drum, dragostea li se citea ...

Soarele a zambit parsiv, pasarile cantau placut...eu am ajuns la locul si momentul potrivit. M-am plimbat fara sa ii simt prezenta musafirului nepoftit despre care povesteam ieri. Am privit dansul pasarilor de pe lacul inghetat si am incercat sa ademenin saraca veverita...eu mai mult cu iluzii. Cert este ca s-a apropiat mai mult de EL, care ii oferea chips-uri. a venit agitata la o distanta mica de marele urias, pe care il privea speriata dar parca sigura de agilitatea sa...o combinatie stranie. In drum spre cautarea izvorului potolitor de sete...am mers pe unde ne purtau pasii...in ritmul asta m-am trezit in fata Arcului de Triumf (micuta imitatie a Romaniei), loc unde am oferit o imbratisare si un sarut frantuzesc, macar asa puteam sa ma simt si eu o micuta frantuzoaica. Poate nu reprezinta mare isprava pentru cei ce citesc, dar pentru mine a fost prima data cand am facut acest lucru in acest loc...a fost stropul de inedit pentru ziua de astazi. Din vara am auzit un cantec aparte in ...

Raceala, pe care o gazduiesc la mine de aproape doua zile si care nu da semne ca vrea sa ma lase in pace, ma moleseste. Simt ca imi mananca fortele de care dispun si vrea sa ma darame din toate punctele de vedere. Musafirul asta nepoftit mi-a adus o sensibilitate ciudata...noroc cu razele soarelui, desi putine au reusit sa imi aduca sparanta ca maine o sa fie la fel de frumos si o sa am parte de o minunata plimbare prin parc. Mi-ar placea sa ajung inaintea lui si sa profit de clipele in care il vad venind. Sa ii vad fiecare reactie, sa ii privesc ochii cum zambesc cand se intalnesc cu ochii mei, sa ii privesc mersul apasat, sa ii studiez fiecare miscare a corpului, sa il astept cu o imbratisare si sa ii ofer eu primul sarut... Astept cu nerabdare ziua de maine...dar totul depinde de felul in care are chef vremea sa se arate. Eu imi doresc sa ma plimb, sa ma joc, sa alerg, sa visez, sa glumesc, sa rasfat si sa copilaresc...toate acestea le pot indeplini numai daca ploaia sta departe de ...

Incep aceasta postare prin a relata faptul ca ma bucur mult ca este fratele meu acasa...nu mi-am imaginat niciodata ca o sa spun asemenea lucru, dar astazi ii multumesc pentru acest fapt. Atat vreau sa spun despre acest subiect...nu vreau sa dau in sentimentalisme ca nu imi sta in caracter sa spun lucruri frumoase despre nesuferitul de bro. In alta ordine de ideei, vreau sa spun ca ma simt mult mai bine...consider ca vizita pe care am primit-o ieri a reusit sa ma linisteasca si sa imi aminteasca locul in care trebuie sa ma aflu. Am primit imbratisarea de care aveam nevoie pentru a simti stropul de incurajare despre care vorbeam ieri. Nu numai ca am zambit, ci am ras destul de mult, lucru pe care nu l-as fi crezut ca se poate intampla intr-o zi moharata. De dimineata am avut parte de un oras trist, strazile sunt acoperite de zapada amestecata cu urme de namol, ceata cade usor si reuseste sa increteasca si cel mai fin par (sa ii confere o noua asezare ciufulita), vantul adie usor si col...

E atat de frumos afara, soarele incearca sa iasa din ascunzatoarea de dupa nori... iar eu stau in casa si ma simt pierduta si rece, chiar daca sunt multe motive pentu care ar trebui sa ma ridic si sa merg pe drumul cel bun, simt ca nu pot...sunt incapabila in clipa de fata sa pasesc pe cararea plina cu flori albe de musetel. Sunt ca un puzzle caruia piesele tocmai unite au fost risipite de o adiere stranie...fiecare bucatica s-a imprastiat in diferite colturi intunecate...am nevoie de o forta care sa aduca toate piesele inapoi, sa fiu un intreg...sa zambesc. Stiu ca starea mea este efemera, dar cu toate acestea - ma preocupa...a aparut intr-un moment nepotrivit cand sunt impovarata de o multitudine de ganduri. Nu inteleg cum pot sa scriu randuri fara sa le gandesc si cand e ceva fortat nu ma pot concentra si cu greu leg doua cuvinte care intr-un final nu au nici un sens. Incerc sa ma gandesc la lucruri frumoase, dar brusc o foaie, o carte, pana si creionul imi aminteste de sesiune... i...

Cate diferente se intampla in acelasi timp, sub acelasi cer: unii zambesc, altii sufera, unii se cearta, altii se bucura, unii se nasc, altii mor, unii se logodesc, altii se despart... Imi amintesc cu zambetul pe buze inceputul nostru. Era o frumoasa dimineata de duminica, ningea cu fulgi mari, zapada se asternuse in cantitati mari si mie imi zbura gandul la "bataia cu zapada.... saniutza... gheata si restul jocurilor de iarna". Tu erai moracanos, pentru ca ai fost nevoit sa descoperi masina din parcare...ca pe un ou cu surpriza. Mi-ai spus un simplu "neata :D", iar eu am raspuns cu "buna dimineata :P"... asteptam sa treci la subiect, sa imi destainui motivul pentru care eram constransa sa conversez cu tine. Nu te cunosteam, nu stiam nimic despre tine...poate doar prenumele, caci te trada id-ul de mess, in rest pentru mine erai un alt fitos de Bucuresti necunoscut. Am inceput sa vorbim despre zapada, nimicuri pierdute, politica, facultate si brusc mi-ai ...

M-am trezit intr-o liniste stranie...m-am imbracat si am iesit afara sa fac cateva poze. Am privit zapada proaspata, ce are la suprafata un strat format din fulgi nefiresc de mari. Totul in jur straluceste din pricina cristalelor de gheata si a soarelui ce atinge plapand zapada. Saptamana trecuta, tocmai incepusem sa cred ca primavara va veni mai devreme...cu o hotarare salbatica si va alunga frigul acestui anotimp rece; Dar, iarna s-a zburlit mai tare si a vrut sa demonstreze ca este inca luna ianuarie. Aceasta putere cu care a acaparat totul peste noapte a reusit sa ne lase fara cuvinte, dar sa ne aminteasca ca e inca iarna... Prin toata tara, iarna si-a refacut simtita prezenta : ger, viscol si zapada din belsug. Ieri a fost intunecat si mohorat, dar astazi puterea iernii a scazut..soarele a rasarit si privindu-l cu atentie imi pare ca imi zambeste. Ciudat, dar...o parte din zapada s-a si topit. Firele de iarba ce incepusera sa incolteasca inainte de [re]intoarcearea frigului au sco...

Sunt multe motive pentru care ma simt ciudat...este luni, inceput de an, oboseala acumulata, sesiunea se apropie, raceala imi da tarcoale si gandurile mi-au inghetat. Mi-as dori sa pot spune ceva inteligent, sa nu imi fie greu sa aleg cuvintele si nici subiectul...sa las degetele sa danseze pe tastatura si sa citesc la final marea opera, dar astazi imi este greu. Ninge iar...e un alt fel de sezon, zapada se aseaza usor pe pomi si lasa in urma un oras alb si vesel. Am iesit pe afara...am zambit ca un copil cand am vazut fulgii mari cu manutele desfacute si corpul plapand. I-am privit melancolic cum se asezau pe parul meu si ramaneau ca niste stelute frumos pozitionate. Chiar daca ninsoarea mi-a stricat planul de a ma imbraca in fusta...nu imi pare rau, astept cu drag primavara pentru a face asta. Acum ma bucur de acest fenomen lipicios si umed. Poate reusesc sa ies cu saniuta la plimbare, ca tot imi doream si nu am reusit inainte de Craciun. Vreau sa uit pentru cateva clipe ca sunt stud...

Nici nu imi dau seama cum au trecut sarbatorile de iarna, parca mai ieri povesteam despre asteptarea lui mos Craciun si venirea schimbarii. Totul s-a dus. Din tot acest farmec pe care il ador iarna...au ramas doar fulgii de nea ce cad necontenit si amintirile care vor ramane vesnic in sufletul meu. E o duminica ce a reusit sa ma surprinda inca de dimineata...patul cald si ursuletul ce se afla in bratele mele ma indemnau sa nu plec. Greu am reusit sa indepartez aceasta stare si sa ma ridic pentru a incepe o noua zi asa cum se cuvine...fara sa stiu de ce, m-am uitat pe fereastra si vad "ninge!"...parca nu m-as mai bucura de acest fenomen, nu ii mai vad rostul acum, dar trebuie sa ma gandesc ca e totusi iarna si aici este pensiunea fulgilor. A trecut aceasta zi fara sa imi dau seama...mi-am facut curaj sa incep proiectul pentru facultate intr-o zi de duminica, atunci cand randamentul este scazut. De cateva ore stau in fata calculatorului si nu ma simt capabila sa scriu ceva spec...

Am asistat neputincioasa la strangerea bagajelor, am privit cu ochii inlacrimati patul in care am dormit si ursul pe care o sa il imbratisez tare in fiecare seara gandindu-ma la tine. Un loc strain pentru amandoi a devenit peste noapte locul nostru...un loc calduros in care urma sa ne odihnim...dar cum eu nu ma impac bine cu somnul, te-am corupt sa imi stai alaturi si sa vorbim mult in miez de noapte. Pentru mine nu conteaza ca diminetile ma trezesc obosita daca noaptea mi-am petrecut-o intr-un mod adorabil. Ultimele doua nopti am dormit foarte putin, dar in acele momente te-am simtit grijuliu cu mine, poate mult prea grijului...m-ai invelit ca pe un bebelus si m-ai imbratisat cum ai stiut mai bine pentru a ma face sa ma simt in siguranta. Eu care uram sa mananc dimineata, acum ma gandesc cu groaza ca maine nu o sa aibe cine sa imi fie alaturi la masa si nimeni nu o sa imi mai curete fructele si nu o sa ma hraneasca asa cum faci tu; Ti-ai aratat partea aceea pe care majoritatea baietil...

Revelionul pentru mine a insemnat o noapte alba alaturi de o companie perfecta...de acel cineva care ma suporta oricum de sclifosita as fi in momentele de oboseala. Chiar daca nu am facut ceva iesit din comun sau "in trend", pot spune cu mana pe inima ca pentru mine a fost o seara perfecta. Am avut parte de putin din toate. Mi s-a indeplinit dorinta de a fi EL alaturi de mine in aceasta noapte de tranzitie. Am primit in cateva clipe tot ceea ce imi doream...un sarut la miezul noptii, o imbratisare calda, un gand de viitor, un zambet sincer si o inima ce batea alaturi de a mea pentru o acelasi dorinta : Noi. Uneori consider ca revelionul nu inseamna decat o noapte in care toata lumea gusta un pahar de sampanie, petrece, priveste artificile, danseaza, povesteste si se disteaza asa cum se pricepe mai bine... O zi in care ne propunem ca "de maine" sa facem schimbari revolutionare. Sa ne apucam de cate un regim sau pentru studenti sa deschidem cartile, caci urmeaza sesi...