Ieri de dimineata m-am trezit cu o stare melancolica si eram exagerat de apatica [probabil vremea era de vina sau cum ii mai spun eu "perioada de tranzitie"].
Am fost asemeni unei flori ofilite, care dupa numai cateva picaturi de apa isi revine si arata minunat... mie mi-a fost de-ajuns sa il vad si deja radiam de fericire.
Daca un copil mic renunta la plans atunci cand parintii ii ofera atentie sau ii daruiesc ceva material... eu uit de toate problemele si starile ciudate atunci cand ma imbratiseaza.
Nu are rost sa ma invart dupa deget, trebuie sa recunosc ca EL este persoana care imi incarca bateriile sufletului si ma face sa imi revin in cateva clipe.
Astazi cu numai cateva cuvinte a reusit sa ma rupa din lumea asta monotona si sa ma duca pe cea mai inalta culme.
Poate pare ireal pentru ceilalti, dar pentru mine este o poveste adevarata, unde NOI suntem personajele principale...in jurul nostru totul se micsoreaza si numai iubirea dainuieste la fiecare pas.
Ghem de spini si tepi uscate,
RăspundețiȘtergereSta-ntarit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Ca nu simte nici atit
Cit l-ai gidila pe git.
Ca sa-l scoata, ca sa iasa,
Ciinii-l latra. Lui nu-i pasa.
Unul, incercind un pas,
S-a ciocnit in ghimpi la nas.
Fiindca tontul si netotul
Si-a virit in ace botul.
Dac-ar fi citit aici
El afla ce-i un arici,
Insa ciinii n-au habar
De tipar si-abecedar.
Nesupus la gind pizmas,
Bogorici e dragalas
Cui il ia cu prietenie
Canta-i numai din tipsie
Si-ti si joaca o chindie.
ce frumooooos..
RăspundețiȘtergere