Nu știu când s-a schimbat ceva. Poate nu a fost un moment clar, poate a fost doar timpul. Știu doar că, înainte, mă vedeai dincolo de ce spuneam. Acum, parcă rămân doar cuvintele — interpretate, uneori înțelese altfel decât le-am simțit.
Nu scriu ca să cer explicații și nici ca să învinovățesc. Oamenii cresc, se schimbă, iubesc diferit. Și e normal. Doar că mi-e dor de felul în care mă auzeai cu adevărat, nu doar cu urechile, ci cu inima.
Îți doresc să fii bine acolo unde ești. Iar eu învăț să accept că nu toți cei care ne-au cunoscut profund pot rămâne în același loc din viața noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: