Povestea unui suflet

Nu am mai scris de foarte mult timp, nu din lipsa de evenimente, ci mai degraba dintr-o dorinta de a imi petrece timpul liber cu bebelusul. Am inceput munca pe 19 noiembrie; Este interesant noul meu loc de munca...muncesc program de luni pana vineri (pentru prima data....caci pana acum am fost obisnuita cu munca doua zile urmate de doua de liber). Invat lucruri noi, am cunoscut oameni inteligenti de la care am ce sa invat si nu in ultimul rand incep sa ma dezvolt profesional. Imi doresc sa fiu suficient de mandra de mine, ca sa imi fac si copilul mandru. R. are 4 luni si 2saptamani, este un copil energic, vesel si ne provoaca in fiecare zi sa descoperim lucruri noi. Il iubesc din tot sufletul meu si ador sentimentul pe care mi-l ofera atunci cand stau alaturi de Mister si de el.... simt ca sufletul meu este complet. Nu stiu daca am crezut vre-odata ca sunt pregatita sa fiu mama, cel putin astazi nu ma simt deloc pregatita...pe zi ce trece realizez ca sunt responsabila de viata unui...

Numar zilele si incerc sa profit cat mai mult de timpul ce mi-a ramas pana voi incepe munca. Stau si ma gandesc daca am luat decizia cea mai buna. Uneori ma incurajez si imi spun in sinea mea ca am ales pentru viitor, pentru casa noastra... pentru NOI... insa am si momente in care ma judec si ma gandesc la micutul R. nu vreau sa ma condamne ca l-am lasat asa de mic fara caldura matera. Ma voi intoarce acasa in fiecare seara, asa cum si Mister o face, si o sa il smotocim impreuna pentru a compensa lipsa noastra din timpul zilei. Nu imi este usor deloc, este vorba in primul rand despre desprtirea de sufletelul meu aproape jumatate de zi, si in al doilea rand emotiile necunoscutului ma apasa.

S-au întâmplat multe lucruri și au intervenit schimbări în viața mea. Am fost foarte ocupata cu învățatul legii șapte. Am avut examen scris... Oral și probă practica pentru noul meu loc de muncă. Am fost anunțată că am luat notă bună și sunt admisă. Am fost și la restaurant să îmi anunț șeful ca renunț la meseria pe care am practicat-o cinci ani de zile. Cu lacrimi în ochi și inima strânsă.. Am anunțat decizia. Șeful a fost pe aceeași lungime de undă... Se bucura pentru mine, dar în același timp recunoaște ca ii lipsesc deja; Mie îmi este greu de schimbare și mai ales ca o sa îl las pe Baby R acasă... Imi e atât de drag încât sunt momente în care devin iraționala.

Stau în pat alături de micuțul R.il privesc și nu îmi vine să cred că este al meu. Totul este ireal! Sunt mamă?! Sunt soție!? Ii aud respirația și îmi întorc privirea către el... Doarme ca un îngeras. Ii place în 'patul cel mare', a ajuns de dimineață aici... Mi s-a părut ca e singura modalitate să îl liniștesc. Nu știu dacă procedez corect, dar îl iubesc și nu mă satur sa ii simt mirosul de bebeluș. Sentimentul pe care mi-l oferă statutul de mamă e atât de special... Nu știu să-l exprim în cuvinte, dar mă face să plutesc. Sunt soție...de un an. Îmi ador soțul ! Îl apreciez că încearcă să mă ajute ori de câte ori timpul ii permite. În timp ce eu eram în bucătărie și găteam, l-am surprins în timp ce el ii facea baie bebelu...

Am aniversat un an de la momentul in care viata noastra s-a schimbat. Ireal, dar adevarat sunt sotie de un an si mama de o luna jumatate. Seara inainte a adorm ma surprind cum ma gandesc la toate aceste schimbari si sunt atat de fericita.

Ma pregatesc pentru botezul micutului R. - sunt emotionata cand ma gandesc ca piticul langa care ma trezesc in fiecare dimineata este al meu. Il privesc si nu imi vine sa cred ca a crescut la mine in burtica si acum este al meu pentru totdeauna. Inainte de sarcina nu intelegeam persoanele care spuneam mereu despre copil la persoana I plural, insa acum situatia s-a schimbat, realizez cat de mult m-a schimbat si pe mine sarcina si bebelusul; Sunt mereu omniprezenta in viata lui ... asa ca tot ceea ce face el este in prezenta mea, deci "noi facem". Stateam aseara in bratele lui Mister si il priveam pe R. Amandoi suntem atat de entuziasmati de minunea noastra - copilul nostru drag si iubit. Am realizat intr-un an atat de multe lucruri, si ne-am schimbat amandoi tabieturile si gandirea, totul pentru familia pe care am construit-o impreuna.

Am încercat să mă regăsesc...imi era teama sa nu ma pierd în ritualurile zilnice. Am avut un moment de rătăcire, uitasem sa ma mai ocup de mine. Eram zilnic cu un coc neglijent și niște haine la întâmplare din șifonier. Astăzi sunt eu cu mine și ma simt iar adolescenta... Singura diferența este una pozitiva.. 4,5kg de dulceață.

Timpul zboara frumos. Realizez ca oricie ma intreaba ce fac, cum ma simt...cum merge treaba... primul meu gand este la micutul bebelus, mereu raspund ca sunt fericita, sunt implinita ... totul merge perfect, totul datorita perfectului meu . Mi-am construit o familie - acum incep sa realizez cat de bogata sufleteste sunt. Chiar daca am momente cand mi se pare ca viata mea se invarte doar intre pampersi, lapte, creme si curatenie...cand il privesc pe micutul meu copilas uit de tot cotidianul. Viata de mamica mi-a aratat cine sunt oamenii care ma pretuiesc cu adevarat si care ma cauta chiar daca eu nu am acelasi timp liber pe care il aveam in urma cu cateva luni. Nu am uitat de prietenii mei, le scriu atat de des cat pot, le raspund la mesaje...si cand timpul frumos imi permite ies alaturi de ei si bebe mobilul. Nu am mai reusit sa scriu pe blog, dar adesea aveam o mie de ganduri pregatite sa le astern "pe hartie", am observat ca treptat incep sa imi fac un program si o ...

De doua saptamani invat sa fiu mama; Am emotii greu de descris in cuvinte. Simt ca sunt responsabila pentru viitorul copilului meu si mai ales pentru sanatatea sa. Imi doresc din tot sufletul ca deciziile pe care le i-au sa fie cele mai bune; Mister este alaturi de mine, imi da curaj si energie. Ma invata sa fiu sigura pe mine si imi este alaturi la orice pas. Ne-am propus sa nu ne canalizam doar pe ideea de parinti, ci sa incercam sa nu uitam de noi... acum tot ce facem este impartit la trei. Plimbarile sunt pentru toti o liniste si un moment pentru noi. Serile nu ne bagam niciodata la somn inainte sa ne uram noapte buna.  Consider ca pentru a putea fi niste parinti fericiti, trebuie sa nu uitam ca noi suntem intemeietorii familiei noastre si daca noi nu suntem impliniti, nu avem cum sa ne creem o familie linistita si frumoasa. Ma indragostesc pe zi ce trece de sotul meu si de copilul nostru.

Astazi este o zi deosebit de speciala, la ora 3:45 am adus pe lume pe baietelul nostru Rare ș -Andrei, in greutate de 2960 si 51 de cm; Suntem foarte fericiti, atat eu cat si Mister, dar alaturi de noi ne sunt si familiile care asteapta cu drag sa isi cunoasca nepotul.

Este ora 4:25 dimineața, mă răsucesc în pat de cateva ore bune... Nu pot să dorm. Am o mie de gânduri, așteptări dar si temeri. Oamenii din jurul meu nu sunt toti dornici să îmi aline așteptarea care îmi dă mii de emoții, ci sunt si câțiva intruși care vor să ma neliniștească...frustrant este că și reușesc. Stau și aștept...nu stiu ce exact sau când o sa apară. Planuri pe luna august nu imi fac, totul depinde de așteptarea aceasta. Am un angajament de candy bar pentru o nunta... Sper să reușesc intr-un fel sau altul să nu dezamăgesc. Am un real noroc cu mama, care mi-a garantat că totul se rezolvă si o să mă ajute ea... (sau chiar o să se ocupe integral dacă starea mea de sănătate nu o să îmi permită să stau în bucătărie). Eu sunt optimistă, a...

Emotiile cresc... camera este prgatita, noi suntem entuziasmati... totul se invarte in jurul intrebarii "cand vine bebelusul?" - nu avem nici o idee, noi il asteptam cu dragoste din clipa in clipa. Ma simt putin stresata ca nu stiu ce trebuie sa simt inainte ca bebelusul sa iasa din casa lui de pana acum, nu am mai trecut prin asta si nici nu prea am avut cu cine sa discut despre nasterea naturala. Nu stiu ce o sa ma loveasca, dar stiu ca pot sa suport orice!

Mai am două săptămâni până la termen... Atât de curând o să fiu mămică de băiețel.  Am o mie de gânduri si emoții. Săptămâna a început cu montarea pătuțului... Achiziționarea dulapiorului pentru hăinuțe...și începerea decorațiunilor pentru colțul camerei unde o să fie locul magic în care o să stea micuțul nostru. Nu realizez cum a trecut timpul...mă cuprind nenumărate stari si aștept cu nerăbdarea să simt cum bebelușul vrea să iasă la joacă. Încă sunt o persoana activă... Merg pe jos, fac treburi gospodărești...totul este atat de natural.

Sunt o graviduta de 35 de saptamani - suna asa frumos, si parca visul o sa se termine cat o sa clipesc cu ochii. Sunt putin speriata de ceea ce urmeaza, insa in acelasi timp sunt nerabdatoare sa imi cunosc micutul, al nostru copil drag pe care il iubim deja pentru toate momentele in care ne-a facut fericiti si ne-a aratat ca undeva, acolo sus, cineva ne iubeste si ne sprijina necontenit. Viata mea se invarte intre sarcina, proiectul casa si fuga de la bloc catre casa parinteasca , acolo unde ma simt in largul meu si imi petrec timpul cu diverse activitati, sa nu ma plafonez in aceasta ultima luna . P.S. astazi am fost la munca cateva ore in locul unei colege, am simtit ca prind aripi - ma simteam asa entuziasmata si energica. Poate ca acum multi ani nu mi-as fi imaginat cat de mult o sa pun suflet in "proiectul munca" si cat de repede o sa imi lipseasca daca ma indepartez de el.

M-am trezit cu zambetul pe buze... sunt fericita si vreau ca sentimentul asta sa nu dispara; Traiesc intr-un vis, insa nu imi vine sa cred ca nu mai sunt o fetita... am devenit sotie acum noua luni si peste inca o luna o sa primesc si titulatura de mamica. Sunt o mie de sentimente deosebite ce ma cuprind, printre ele recunosc ca exista si o tema ca nu o sa fiu perfecta... mereu m-a urmarit dorinta de a face totul asa cum trebuie, uneori exagerat de prefect mi-am dorit sa fie. M-am mustrat adesea ca "nu e ceea ce trebuie", fie ca era vorba despre o prajiturica, un decor,  un aranjament sau orice alte proiecte pe care le-am realizat. Ma gandesc ca asa o sa fiu si acum, o sa ma stresez ca totul sa fie ca in paradis - e hai, nu ma intrebati de unde stiu cum este in paradis, ca toti ne imaginam locul acela plin de culori si veselie.

Viața mea a prins culoare inca din clipa in care am ales să ne unim destinele. De ziua ta am aflat ca vom avea un bebeluș care o să vina pe lume de ziua mea (sau pe acolo pe undeva). Proiectul casa noastra este in curs de desfășurare. Speram cu toata inima ca pana in august să fie la Rosu... Urmând ca după sa o Izolam si sa tencuim interiorul. Este o perioada aglomerata si plina de incertitudine și mii de decizii... Am noroc ca Mister se ocupa de tot și ma menajează.

Ma plimb pe drumuri atât cunoscute, însă parcă nu mai sunt eu cea de ieri. Odinioară eram copilul cu ghiozdan in spate ce se plimba sub umbra teilor, acum sunt soția ce se întoarce de la treburi cu pași repezi si burta plina de fericire- bebelușul mult visat mereu alături de mine.

Ne-am apucat de construcția căsuței noastre.. Viitorul mult visat pentru bebelușul ce urmează sa apară undeva in luna august, aproape de ziua mea de naștere.. Situația ne face sa trecem prin perioade mai puțin plăcute.. Sa nu dorm noptile alături de mister si nici ziua nu mai apucam sa ne vedem.  Il apreciez si il respect pentru efortul pe care il depune pentru realizarea visului nostru. Il susțin si as vrea sa am puterea să depășesc noptile fără sa plang pentru mii de  gânduri si temeri pe care mi le fac. Aștept cu drag sa ne întâlnim si sa vad ca este bine si mai are energie sa lupte pentru ziua ce urmează. Am descoperit un alt Mister... Unul mai bătăios și responsabil. Viața ne face sa ne descoperim zilnic alte calități și sa ne apreciem mai mult. Il iubesc si ii datorez viitorul nostru.

Primul eveniment la care particip împreună cu bebelușul pe care il port in pântec. Sunt mai sensibila ca pana acum..nu stiu daca este din cauza sarcinii sau din pricina faptului ca mister a trebuit sa merga la un alt eveniment. Sunt singura la masa, insa am alături e cel mai prețios băiețel... Il simt cum dansează si cum imi trimite semnale ca trebuie sa zâmbesc chiar daca nu ma simt confortabil...

la mama M-am intors acasa pentru cateva zile, deoarece Mister este plecat la o petrecere de burlaci... am profitat de moment sa ma intorc in caminul in care am crescut 29 de ani, acolo unde am petrecut cele mai frumoase amintiri . Imi era dor de tabieturile mele nocturne, am luat laptopul in brate si m-am intors la scris. Sunt obosita, am mers mult astazi dar imi prinde bine... sunt o graviduta activa

M-am trezit de mai bine de două ore și stau cu privirea pierdută în gânduri si gândul undeva departe. Adesea tresar când simt mișcarea lina in pat a lui Mister...mă uit cu admirație spre trupul lui perfect și încă nu realizez cum a trecut timpul și nu mai este nesuferitul din liceu, nici prietenul, nici iubitul...și nici măcar logodnicul meu...acum este soțul meu iubit si adorat. Mi se pare ireal ca nunta noastră a trecut acum șapte luni și noi suntem de șase luni părinți in devenire. Totul a decurs ca o poveste deja scrisă. ..  noi eram personajele și totul urma să se întâmple exact cum planuise destinul fara nici o modificare. Suntem fericiți și viața de "familie" ne-a făcut sa ne cunoaștem și mai bine. Așteptăm cu nerăbdare să ni se alăture micuțul bebeluș...să ne ridic...

Timpul zboara repede, am ajuns deja la luna sase de sarcina... mi-ar fi placut sa povestesc mai mult despre ceea ce simt, insa ajung doar tarziu sa am cateva momente libere si atunci ma simt atat de obosita incat nu sunt foarte coerenta in gandire. Inca ma duc la munca si daca ar fi dupa mine as mai face-o si in urmatoarele trei luni. Bebelusul nostru creste frumos, isi face loc sa se joace si sa danseze. Il ador deja si astept cu nerabdare si teama sa isi faca loc in viata noastra. Sunt foarte speriata de gandul ca nu o sa ma descurc. Saptamana aceasta incep si demersurile pentru casa noastra, Mister se ocupa de tot..stresul este pe umerii lui. Il iubesc si sunt mandra ca am un sot atent si implicat. El incearca sa imi i-a si mie emotiile si temerile de pe umeri, vrea sa ma incurajeze ca totul o sa fie bine... in schimb eu tremur ca o frunza in vant. Am o mie de ganduri si nu stiu cum sa depasesc golul din stomac ce ma nelinisteste.

Astazi am facut cunostinta cu baietelul nostru. Este perfect sanatos si creste in parametrii normali. Sunt extrem de fericita ca sarcina decurge bine si totul este in grafic. Emotiile cunoasterii sunt imense, cand privesti pe ecran nu stii cum sa te manifesti de bucurie, parca ai vrea sa plagi de fericire, dar toruris nu vrei sa faci asta ca sa nu influentezi pozitia copilului in timp ce doctorul analizeaza fiecare centimetru, in secunda doi iti vine sa pui mii de intrebari, dar nu o faci sa nu deranjezi cuvintele acelea greu de inteles pe care doctorul le povesteste despre micul copilas... Este un amalgam de sentimente ce te cuprind in cateva minute; Zilele trecute am fost implicata intr-un accident de masina si am stat cu sufletul la gura pana astazi cand am vazut ca bebelusul este perfect sanatos si ceea ce am simtit eu s-a adeverit - adica impactul nu a avut urmari asupra sarcinii. Sunt o mamica fericita si vreau sa ii multumesc celui de sus ca a avut grija de mine.

Aseară pentru prima data tatăl tău a simțit cum il saluți de acolo din burtică... Ți-a simțit mișcările și a fost cuprins de o emoție nebănuită. Ne imaginam in fel si chip cum o sa ne descurcam noi ca părinți, cum o să arati tu mic îngeraș, cum o sa ne schimbam noi și mai ales cum o sa ne percepi tu. Chiar acum in timp ce scriu cu emotie te simt cum bați ușor in abdomentul meu... Pun mana si simt cum te liniștești. Ma gândesc ce vrei sa îmi spui sau sa imi transmiți ...

pui mic de om, te iubim deja cu toata inima noastra. Iti simt inimioara cum bate si am inceput sa iti simt miscarile line...te imbratisez ori de cate ori ramanem singuri, nu vreau sa impart bucuria asta decat cu tatal tau. Suntem asa entuziasmati de fiecare schimbare si ne bucuram enorm ca te simtim bine acolo, in casuta ta provizorie...te asteptam cu drag si toata iubirea din lume peste patru luni jumatate. Esti cel mai special cadou pe care i l-am oferit tatalui tau, si cu iubire si entuziasm te vom "desface" de ziua mea...si ne vom bucura toata viata alaturi de tine!

Astăzi am intrat in săptămâna 20de sarcină  Mă simt din ce in ce mai bine ... Aștept cu nerăbdare să merg la următoarea ecografie să vedem bebelușul. Sunt niste sentimente deosebite, mă simt mereu plină de entuziasm si simt ca niciodată nu sunt singură. Îmi iubesc copilul mai presus de orice, pentru mine el există deja si ii pot vorbi oricând... Curând o să îmi răspundă cu mișcări mai accentuate. Despre mine,ce pot spune este că am energie cât pentru doi si radiez de bucurie. Am luat 1,5 kg in patru luni de sarcină 🤰... Acum încep sa prind contur și să mi se evidențieze burtica...

Sunt in saptamana 18, nici nu imi pot expima emotia prin cuvinte. Timpul a zburat asa de repede incat nu am apucat sa realizez prea bine ce mi se intampla. Aproape ca am uitat de starile de rau de la inceputul anului, acum am momente in care ma simt atat de bine incat nu imi vine sa cred ca organismul meu trece prin schimbari. Am energie cat pentru doi, poate pentru ca in interiorul meu bat doua inimioare, una mare a mea..si una micuta a copilasului nostru; Am invatat sa iubesc necunoscutul din interiorul meu, sa ii vorbesc adesea si sa il mangai.

M-am trezit foarte devreme, desi imi propusesem o zi de odihna si relaxare pana dupa ora noua, insa nu am putut sa raman in lumea somnului atat timp cat soarle bate frumos in geamul de la etajul trei si ma gadila peste ploape. Ma simt de parca m-am nascut iar, am mai mult chef pentru mine...pentru iesiri. Ma simt energica si vesela, iar asta se vede si prin stilul meu vestimentar si starea pe care o eman. . Iubesc si sunt iubita, iar sarcina completeaza perfect sentimentele mele.

Am iesit cu fetele in oras, nu imi explic de ce de fiecare data cand facem astfel de reuniuni ma simt ca o adolescenta care uita de casa, de masa, de statut... de tot. Parca in clipele respective sunt iar o pustoaica de liceu care vrea sa fie independenta si sigura pe sine. Sunt foarte atenta la detalii si imi place sa ma aranjez pentru astfel de ocazii, nu vreau sa las varsta sa se aseze peste umerii mei.

Am inceput sa vad burtica cum creste, usor si rotund... se formeaza un suflet in interiorul meu. Astept cu nerabdare si iubire sa cunosc minunea. Am emotii, ochii imi sclipesc cand privesc in oglinda transformarile, mi se pare ireal de frumos cum dintr-o iubire se naste a treia. Am fost la ecografie sa vedem casuta in care al nostru viitor copil locuieste momentan, sa ii urmarim miscarile, sa ne dea un semn de ii place roz sau verde, insa a refuzat sa isi dezvaluie identitatea ... asa ca inca punem praf de copt si lasam misterul pana in luna lui cuptor cand o sa dospeasca suficient si o sa iasa afara sa ne cunoastem mai bine. Incep sa te iubesc cu sentimente sublime, sincere si noi.

Stau si privesc fotografiile de la nunta, inca nu imi vine sa cred ca sunt casatorita si in curand o sa fiu mama. Am o mie de emotii si nu pot sa sa imi astern gadurile pe hartie... e o bucurie amestecata cu o mica teama de necunoscut.

Am fost la ecografie alaturi de Mister. Priveam cum ochii ii sclipeau de bucurie si ma simteam atat de implinita...eram alaturi de noua mea familie si se pare ca eram toti fericiti, caci micutul bebelus ne-a facut cu manuta si s-a jucat in cuptor cat timp noi l-am privit pe monitor. Totul este bine, sarcina decurge fara probleme ... inca am sanse la nastere naturala, se pare ca problemele mele de vedere nu influenteaza, acum ramane sa asteptam ceilalti factori daca imi vor permite acest lucru pana la finalul sarcinii. Sunt o viitoare mamica fericita! Nu imi incap in piele de bucurie, stau adesea si privesc burtica si nu imi vine sa cred ca o sa am comoara mea de bebelus si curand o sa pot sa il tin in brate. Nu regret cu nimic faptul ca cei 30 de ani or sa ma gaseasca in spital, caci o sa fiu la maternitate cu cel mai frumos cadou pe care putea cineva sa mi-l ofere. Sunt emotionata si putin speriata, imi este teama de faptul ca vreau ca totul sa fie perfect si problema mea este ca ...

Trec zile fara sa aprind laptopul, incerc sa scriu pe telefon cateva ganduri, insa somnul este mult mai puternic decat mine. Sunt in perioada in care somnul imi este omniprezent si starile de rau nu imi dau pace. Ma leg de orice informatie pozitiva pe care o primesc, vreau sa cred ca nu o sa tina mult aceste stari si ca o sa ma pot bucura de sarcina asa cum am visat . Curand o sa facem sedinta foto, astept cu nerabdare sa cunosc preparatul pe care il coc in cuptorul dragostei.