duminică, iunie 16, 2019

Miros de tei

Ma plimb pe drumuri atât cunoscute, însă parcă nu mai sunt eu cea de ieri.
Odinioară eram copilul cu ghiozdan in spate ce se plimba sub umbra teilor, acum sunt soția ce se întoarce de la treburi cu pași repezi si burta plina de fericire- bebelușul mult visat mereu alături de mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Gândurile care mă apasă atunci

  Există un moment al zilei pe care îl aștept și, în același timp, îl evit. Este momentul în care se face liniște, sting lumina și pun capul...