Numar zilele si incerc sa profit cat mai mult de timpul ce mi-a ramas pana voi incepe munca. Stau si ma gandesc daca am luat decizia cea mai buna.
Uneori ma incurajez si imi spun in sinea mea ca am ales pentru viitor, pentru casa noastra... pentru NOI... insa am si momente in care ma judec si ma gandesc la micutul R. nu vreau sa ma condamne ca l-am lasat asa de mic fara caldura matera. Ma voi intoarce acasa in fiecare seara, asa cum si Mister o face, si o sa il smotocim impreuna pentru a compensa lipsa noastra din timpul zilei.
Nu imi este usor deloc, este vorba in primul rand despre desprtirea de sufletelul meu aproape jumatate de zi, si in al doilea rand emotiile necunoscutului ma apasa.
sâmbătă, noiembrie 09, 2019
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: