Sunt in saptamana 18, nici nu imi pot expima emotia prin cuvinte. Timpul a zburat asa de repede incat nu am apucat sa realizez prea bine ce mi se intampla.
Aproape ca am uitat de starile de rau de la inceputul anului, acum am momente in care ma simt atat de bine incat nu imi vine sa cred ca organismul meu trece prin schimbari.
Am energie cat pentru doi, poate pentru ca in interiorul meu bat doua inimioare, una mare a mea..si una micuta a copilasului nostru;
Am invatat sa iubesc necunoscutul din interiorul meu, sa ii vorbesc adesea si sa il mangai.
luni, martie 11, 2019
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: