Stau în pat alături de micuțul R.il privesc și nu îmi vine să cred că este al meu. Totul este ireal! Sunt mamă?! Sunt soție!?
Ii aud respirația și îmi întorc privirea către el... Doarme ca un îngeras. Ii place în 'patul cel mare', a ajuns de dimineață aici... Mi s-a părut ca e singura modalitate să îl liniștesc. Nu știu dacă procedez corect, dar îl iubesc și nu mă satur sa ii simt mirosul de bebeluș.
Sentimentul pe care mi-l oferă statutul de mamă e atât de special... Nu știu să-l exprim în cuvinte, dar mă face să plutesc.
Sunt soție...de un an. Îmi ador soțul!
Îl apreciez că încearcă să mă ajute ori de câte ori timpul ii permite.
În timp ce eu eram în bucătărie și găteam, l-am surprins în timp ce el ii facea baie bebelușului... I-a ales singur hainele din dulap (după gustul și plăcerea sa) - trebuie sa recunosc ca nu a fost o combinație rea - apoi l-a adormit și stătea lângă pătuț să-l admire.
Ador să îl văd în postura de tata.
miercuri, octombrie 09, 2019
Iubesc
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: