Sunt seri in care as vrea sa vin in fotoliul din dormitor, sa ma arunc in cel mai confortabil mod si sa imi i-au laptopul in brate, asa cum faceam odinioara, sa scriu cu sufletul.
Imi lipsesc povestile mele puerile, intamplarile care faceau ziua sa fie colorata...m-am maturizat si am inceput sa simt responsabilitatile pe umeri. Grijile ma napadesc si uit sa mai vad lucrurile marunte ce ma inconjoara.
Am ajuns sa fiu cu "agenda incarcata", sa planific fiecare zi de liber, sa nu imi permit o ora de iesit din tipar...nu gasesc timp necesar pentru a trai clipa asa cum simt "acum".
Visez cu ochii deschisi ca dupa terminarea organizarii marelui eveniment, intr-un fel sau altul viata mea se v-a schimbat...sper ca in bine, imi este teama de ceea ce o sa urmeze insa imi doresc si ma rog cu tot sufletul meu sa reusim luxul de a ne realiza visul.
Sunt atat de bulversata de tot ce se intampla incat simt ca nu mai gasesc o coerenta in scriere. Sar de la un subiect la altu si totusi nu spun nimic concret.
sâmbătă, martie 31, 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: