Dupa mult timp am simtit ca traiesc iar... desi inca imi simt inima sifonata de griji si probleme, am reusit sa gasesc energie sa imi incarc bateriile cu sentimente calde.
Imi era dor sa ma rasfat si sa simt ca acolo imi este locul... am incercat in ultima perioada sa impac pe toata lumea si am uitat de mine.
Simt ca undeva in lumea asta exista nedreptati... unii si-au trait viata lor, insa nu ii lasa si pe ceilalti sa traiasca impulsiv, ci vor sa ii ghideze la maxim... iar eu nu am stiut niciodata sa traiesc stiind ca pot supara pe cineva.
Sunt ca o frunza dusa de vant... ma simt slabita si tremur ca o varguta.
Ziua de astazi mi-a aratat ca pot sa zambesc, inca nu am uitat asta, cert este ca nu trebuie sa uit sa traiesc pentru mine si sentimentele mele.
Visez mult ca momentul in care o sa am casa mea, abia atunci o sa simt ca fericirea exista in toate formele posibile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: