... asta mi-ar placea sa pot spune, insa undeva in interiorul meu se duc lupte grele. Organizez nunta, urmeaza schimbari in viata mea... urmeaza sa ma mut alaturi de Mister, ma bucura asta..insa ma demoralizez cand ma gandesc ca nu vom fi singuri, un an o sa stam alaturi de ai lui pana reusim sa ne construim o casa a noastra; Sper sa reusim cat mai repede sa punem la punct acest vis... imi este teama de reactiile mele, de vulcanul ce salajluieste in interiorul meu... nu imi doresc sa impart casa cu "oameni straini", nu sunt dispusa sa accept ca cineva sa imi dirijeze viata, atat mie cat si lui.
Sunt o fire calma, insa cand vine vorba despre ceea ce este al meu fierb.
Incerc sa ma linistesc, sa imi fac ordine in ganduri si sa ma gandesc ca in viitorul apropiat o sa fiu doar cu omul drag si o sa ne traim viata dupa bunul plac.
Nu neg faptul ca am fost foarte rasfatata acasa la mama, sunt dependenta de familia mea si gandul ca as putea sa ii supar cu ceva ma face sa fiu foarte atenta la deciziile mele.
Imi iubesc familia la fel de mult precum il iubesc si pe Mister.
Am emotii referitoare la pasul urias pe care o sa il fac; Sunt emotiva si stresata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: