Nunta incepe sa se concretizeze.
Avem local, nasi, dj, invitatii, marturii, propsuri... si multe ideei de pus pe hartie. Timpul ne ajuta, mai avem 7 luni si suntem in grafic.
Sunt putin nelinistita in ceea ce priveste dansul si melodia noastra, am emotii nu stiu daca o sa ma descurc. Nu mi-a placut niciodata sa dansez in public... iar ultimii ani si-au pus amprenta asupra dorintei mele de a invata lucruri impuse.
Am cantarit multe decizii, am cautat mult anumite "artificii" si inca mai am cate ceva de pus la punct. Incep sa ma relaxez, nu vreau sa fac din nunta asta o povara.
Sunt multe lucruri pe care trebuie sa le fac cu zambetul pe buze. Trebuie sa invat sa nu ma impacientez.
joi, martie 15, 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: