Timp...

Sunt ganduri pe care imi este teama sa le spun cuiva, nu fac asta din lipsa increderii, ci pentru ca sunt cuvinte mult prea taioase pentru mine, ganduri ce ma dor si nu imi dau pace.
As vrea ca sa pot suporta insemnatatea lor, sa fiu puternica si sa nu imi pese... insa inca sunt un copil imatur ce sufera pentru tot ceea ce zic cei din jurul meu.
Ma doare ca nu pot realiza ceea ce imi doresc,  dar la fel de mult ma dezamageste si presiunea oamenilor dragi care nu incearca sa se puna in pielea mea macar un minut, sa inteleaga cat de mult la ranesc preiunile lor.
Mi-am propus mie sa nu mai vorbesc despre vise si frustrari..sa treaca cateva luni in care sa diger subiectele, dupa care sa i-au o decizie... fie astept cuminte, fie imi stabilesc un punct in spatiu si in functie de el ma ghidez pe viitor.
Viata nu este usoara deloc.