Incep sa cred ca nimic in lumea asta nu este cu adevarat frumos, in fiecare lucru exista si ceva ce ne face sa ne aruncam si a doua privire...ne face sa ne mai gandim daca este sau nu ceea ce cautam.
Ma simt debusolata...ceea ce credeam ca este TOTUL meu se dovedeste a fi un miraj al imaginatiei mele. Simt ca bat pasul in loc, ca am pretentii exagerate si ca nu mai are rost sa stau daca nu imi gasesc locul.
Sunt confuza, ma simt nefericita, un fel de a spune singur in doi...
As vrea sa spun atat de multe lucruri, insa lacrimile curg necontenit...inca retraiesc discutiile si analizez ce este de facut.
sâmbătă, februarie 24, 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: