Perioada asta imi amintesc din ce in ce mai des de faptul ca urma sa sarbatorim ziua ei, insa ea a plecat dintre noi... o sa fie primul 26 februarie din ultimii 16 ani in care nu mai sarbatorim, ci ne amintim cu dor despre ea.
Durerea este apasatoare adesea. Vin acasa privesc in gradinita casei, ma asez la masa si ma uit pierduta caci nimeni nu mai ii ocupa locul... patul este mult prea mare si gol.
Nimeni niciodata nu o sa ii ocupe locul.
Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu.
Dor de tine Lizu!
joi, februarie 22, 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: