Perioada asta imi amintesc din ce in ce mai des de faptul ca urma sa sarbatorim ziua ei, insa ea a plecat dintre noi... o sa fie primul 26 februarie din ultimii 16 ani in care nu mai sarbatorim, ci ne amintim cu dor despre ea.
Durerea este apasatoare adesea. Vin acasa privesc in gradinita casei, ma asez la masa si ma uit pierduta caci nimeni nu mai ii ocupa locul... patul este mult prea mare si gol.
Nimeni niciodata nu o sa ii ocupe locul.
Te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu.
Dor de tine Lizu!
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P... -
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: