Copilărie... Inocență

Dimineață insorita... Sunt in mijlocul de transport în comun si mă îndrept spre comoara fericirii inocente.
Mă incarca pozitiv zâmbetul lui, privirea inocentă și energia debordantă.
Aș vrea ca momentele acestea sa nu se sfârșească niciodatăn însă stiu din proprie experiență că înaintare in varsta ne schimbă pe toti si ne face sa ne dorim alte lucruri si mai ales alti oameni lângă noi.
Am fost si eu un pui de om, dar am vrut sa mă maturizez devreme... Visam sa schimb lumea si sa ma indepartez de oamenii ce ma stiau cat de sensibilă si timidă sunt.  Am sperat ca transformarea mea impusă o să mă facă mai puternica, era doar un vis.
Acum sunt un copil mare cu sentimente ascunse.
Traiesc prin bucuria celor din jurul meu..
Trăiesc pentru fericirea oamenilor dragi...si ma bucur pentru fiecare moment cu piticania asta mică si adorabilă.. Astăzi e doar un copil, mâine o sa fie un om nou cu responsabilitate si cu principii.... Poate o sa fuga si el de mine, asa ca profit de prezent.

Ceaiul o să fie curând inlocuit de capucino, urmand cursul nedrept dar firesc către amara cafea. Așa-i și viața de copil...se contopește cu cea de adult și ajungem oamenii din prezent...