Ma simt neimplinita. Imi doresc casa mea, copilul meu, sotul meu... dar se pare ca sunt foarte greu de obtinut. Lupt cu morile de vant si ma tin in loc.
Nu sunt singura in lupta asta, insa tot mi se pare greu.
Astazi am primit o oferta sa ma mut cu chirie, undeva aproape de casa parintilor mei, o suma oarecum modica, insa daca pun in calcul si intretinerea, facturile si mancarea cred ca nu mai raman cu nimic la finalul lunii.
Incerc sa pun in balanta si sa calculez daca ceea ce ne-ar ramane ar fi mai mult decat ne ramane in prezent cand inca locuim cu parintii.
Stiu ca pentru multi suna ciudat ca la varsta mea sa stea inca in casa parinteasca, insa nu am avut nici o alternativa mai buna pana acum .
Stau si analizez pe toate partile, nu stiu ce este mai bine pentru mine si relatia mea. Trebuie sa pun in balanta, dupa care sa vorbesc cu Mister despre aceasta idee.
Mi-as dori ca anul ce tocmai urmeaza sa bata la usa sa aduca schimbari in viata mea.
miercuri, decembrie 27, 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: