Decembrie a inceput promitator . Mi-ar placea sa se termine cu vesti imbucuratoare, mi-am pus toata baza in sarbatorile de iarna. Am un vis, o dorinta neimplinita...o piesa de puzzle ce imi lipseste.
Sufletul imi e plin de speranta.
Cred ca in ultimele luni doar despre asta am vorbit, asta m-a macinat, asta am visat... imi doresc sa trec la urmatoarea etapa in viata si ma simt atat de frustrata ca bat pasul in loc.
Sunt dorinte ce nu tin doar de mine, sunt frustrari pe care ceilalti nu le inteleg dar ma ataca necontenit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: