luni, decembrie 04, 2017

Oboseala

Stau cu laptopul in brate si mi se inchid ochii...ma gandesc cu groaza ca daca eram la munca nu aveam incotro si trebuia sa mai suport inca putin... am ajuns sa nu ma mai odihnesc suficient, sa fiu mereu pe fuga...sa am tot timpul cate ceva de facut.


la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un alt suflet isi da cu parerea:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Durerea nu țipă mereu.

 Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...

  • Iarna
     Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
  • Durerea nu țipă mereu.
     Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
  • Suflet de mamă
     Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...