Zilele auzburat fara sa scriu nimic, desi am avut multe intamplari despre care am vrut sa povestesc. Au fost temeri si emotii pe care nu am putut sa le impartasesc cu nimeni. Am ajuns sa ma inchid in mine...nu inteleg de ce nu mai pot sa fiu sociabila.
Ma simt mereu incatusata de oamenii din jurul meu. Nu stiu cum sa las povestile sa curga, sa vorbesc dechis si sa ma bucur de timpul petrecut cu cei dragi.
Nu am multi prieteni, defapt degetele de la o singura mana imi sunt suficiente pentru a imi numara prietenii de mai multe ori. Ma simt singura adesea. Am simtit ca nu stiu sa fiu o prietena buna, mi-a fost teama de clipele acestea, insa se pare ca le traiesc intens.
Cuvintele nu vor sa iasa...m-am obisnuit sa vorbesc doar cu mine si acum imi este greu sa spun ce ma deranjeaza. Simt ca am lasat de la mine si am uitat sa traiesc. M-am plafonat si am batut pasul in loc.
A venit timpul sa ma scutur si sa o i-au de la capat.
marți, iulie 26, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.
Some people become memories. Some become lessons. And a few become forever. 🤍 Where simple lines speak the deepest feelings
-
Acestea sunt cele cinci prajituri despre care povesteam in postul precedent. Prajitura cu rulouri Prajitura cu ness Prajitura bicolora P...
-
Am avut parte de o dimineata foarte diversificata...frig, cald, zambete complice, tristete, liniste mortuara, ganduri neimpartasite, drumuri...
-
O carte ce mi-a placut in mod deosebit este scrisa de o autoare mai putin cunoscuta (mentionez ca au fost putine carti citite de autori de s...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: