Trecut-au anii...parca mai ieri eram fata timida ce nu stia sa se integreze in grupuri noi de oameni si nu dorea sa se afirme nici macar atunci cand mingea ajungea in careul ei. Tacerea ma caracteriza, chiar daca oamenii asociau asta cu o forma de fitosenie.
Nu stiu cum, nu stiu detalii.,. cert este ca au trecut zilele si am cel mai bun prieten, un om ce mi-a fost alaturi chiar si atunci cand ceilalti ai fugit. Nu stiu ce am sa ii ofer, dar dupa patru ani e inca aici.
S-au intamplat multe in acesti ani, bune si rele, ganduri si reprosuri au trecut peste noi si cu toate acestea timpul ne-a regasit impreuna.
El este omul ce poate sa imi faca rau cu cele mai dure arme, ale mele...stie totul despre mine/
vineri, iulie 22, 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Durerea nu țipă mereu.
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Iarna asta nu a venit tiptil. A venit hotărâtă, cu zăpadă până la genunchi și cu troiene care parcă voiau să ne pună la încercare răbdarea....
-
Au fost zile în care liniștea a avut cel mai greu sunet. Zile în care m-am simțit abandonată chiar și atunci când eram înconjurată de oame...
-
Afară plouă mărunt. E frig, iar vântul bate parcă în același ritm cu gândurile mele. Sunt zile în care simt că totul în jurul meu se clatin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: