Ma gandeam la dorintele mele adolescentine, la varsta la care ma vedeam mireasa....si la prezentul ce m-a gasit inca sub aripa mamei cu nici un gand de infaptuire in viitorul apropiat.
Am incercat sa imi imaginez cum o sa ma ceara, cand sau unde ... insa nu am nici o idee, stiu doar ca o sa ma surprinda si asta ma face fericita. Cu toate defectele pe care le vad undeori la el, stiu ca poate sa ma lase fara cuvinte intr-un mod placut si sunt convinsa ca cererea o sa fie unul din momentele acelea in care oricat de vorbareata sunt eu, nu o sa reusesc sa leg doua fraze.
Astazi ne-am organizat viitorul, ne-am planuit evenimentele unde urmeaza sa mergem impreuna si unde trebuie sa ne asortam ca o familie. Il ador si abia atsept sa il vad cu papion, mi se pare asa sexy si l-as pupa necontenit. Genul acesta de momente ma fac sa prind aripi.
Nu ne sta in caracter, insa planificarile au mers mai departe de atat...ne-am gandit si la concediu.
Eu in sinea mea imi pun sperante in ziua mea de nastere, nu stiu de ca dar astept ca un copil sa fiu surprinsa. Am in minte cateva lucrusoare pe care mi le doresc, ele nu sunt materiale...dar nici nu stiu daca o sa le primesc. Las timpul sa decida pentru noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Un alt suflet isi da cu parerea: